Pastele ortodox: evolutie, semnificatii si traditii

 

Pastele ortodox: evolutie, semnificatii şi traditii

   Paștele reprezintă una dintre cele mai importante sărbători anuale creștine, care comemorează evenimentul fundamental al creștinismului, Învierea lui Iisus Hristos considerat Fiul lui Dumnezeu în religiile creștine, în a treia zi după răstignirea Sa din Vinerea Mare. Data de început a Paștilor marchează începutul anului ecleziastic creștin. Există unele culte creștine care nu sărbătoresc Paștile.

• Invierea Domnului semnifică evenimentul ce se afla la temelia credintei crestine. In acest sens, Sfantul Apostol Pavel ne spune ca daca Hristos nu ar fi inviat, atunci credinta noastra ar fi in zadar. Jertfa de pe Cruce se implineste in inviere, mormantul lui Hristos se arata ca un purtator de viata si izvor al invierii noastre pentru ca, prin invierea Sa, Mantuitorul S-a facut incepatura a invierii tuturor (I Cor. 15, 20). Acest fapt face din Invierea Domnului cel mai important praznic al crestinilor de pretutindeni.

• Cuvântul ”Paști” provine în limba română din forma bizantino-latină Pastihae a cuvântului de origine ebraică Pasah („a trecut”), poate moștenit de evrei de la egipteni. Evreii numesc Pesah (Paște) — sărbătoarea libertății sau a azimilor, — sărbătoarea lor anuală în amintirea evenimentelor relatate în biblie ale trecerii prin Marea Roșie și a eliberării lor din robia Egiptului (Ieșirea XII, 27), care se prăznuiește la 14 Nisan și coincide cu prima lună plină de după echinocțiul de primăvară.

• În unele limbi germanice numesc această sărbătoare după zeița Eostre:

  • germană Ostern(das), germana superioară medievală: ōsteren din vechea germană superioară: ōstarun, ōstarūn (formă la plural);

  • engleză Easter, dialect northumbrian: Eostre (În engleza medievală: ester, estredin engleza veche: ēaster, ēastre. Alte denumiri ale Zeiței Mame a fertilității, reînvierii și zorilor: Ostare, Ostara, Ostern, Eostra, Eostre, Eostur, Eastra, Eastur, Austron and Ausos). La greci, zeița era numită Eos iar la romani Aurora.

    • Ambele denumiri, germană și engleză, provin din rădăcina indo-europeană aus — a străluci

  Potrivit calendarelor folosite de Biserica Ortodoxă şi cea Catolică, bazate pe mişcarea lunii, respectiv a soarelui (legată de echinocţiul de primăvară), în următorii 11 ani Paştele va fi sărbătorit după cum urmează:

 

SEMNIFICAŢII PASCALE

  Paştele se încadrează în modelul preistoric de renaştere simbolică a timpului şi spaţiului prin jertfa divinitaţii adorate, substituită de o efigie, un om, un animal, o păsăre sau un ou pasăre, un arbore sau o plantă alimentară. Însă puţini se mai gândesc acum la faptul că, în diverse forme, sărbătoarea a preexistat creştinismului. Deosebirea fundamentală între creştinism şi alte tradiţii religioase constă în faptul că jertfa – prin substituţie – a zeului precreştin a fost înlocuită cu jertfa Domnului Iisus, săvârşită o singură dată, pe Golgota, în numele tuturor oamenilor şi reactualizată ritual, la aceeaşi dată şi în fiecare an, de credincioşi.

 

Pe Drumul Crucii

 

      Timpul ritual, parte componentă a ciclului pascal, se degradează neîncetat în Săptămâna Patimilor, când se deschid mormintele şi se întorc spiritele morţilor la Joimari, iar Iisus este trădat, chinuit, umilit şi omorât prin răstingire. După trei zile de haos şi întuneric, în care omenirea a rămas fără protecţie divină, urmează miracolul Învierii Domnului din noaptea Paştelui şi actele de purificare din Săptămâna Luminată, care readuc echilibrul şi armonia.

    Bucuria Paştelui este precedată de Săptămâna Mare, timp contractat în care se sublimează, în denii, tot ce a făcut Mântuitorul pe Pământ. După cele 40 de zile de post, reculegere şi rugăciune, credincioşii încep să „urce” cele şapte trepte ale ultimelor zile ale lui Hristos-Omul. Fiecare zi din Săptămâna Patimilor înseamnă un pas pe drumul lui Iisus spre Răstignire şi Înviere.

 pastele catolic

Luni este pomenit Iosif Patriarhul şi este prezentată pilda smochinului neroditor pe care Iisus l-a uscat într-o clipă.

„Şi văzând un smochin lângă cale, S-a dus la el, dar n-a găsit nimic în el decât numai frunze, şi a zis lui: De acum înainte să nu mai fie rod din tine în veac! Şi smochinul s-a uscat îndată.” (Matei 21, 19)

Este un pasaj unic în Evanghelii. Mântuitorul nu-şi foloseşte niciunde puterea Sa dumnezeiască decât pentru a face binele, pentru a tămădui, a învia etc.

• Aici însă vedem cum, a doua zi după triumfala intrare în Ierusalim, El caută, flămând, la un smochin, în care nu găseşte roade şi pe care îl blesteamă: „De acum înainte să nu mai fie rod din tine în veac! Şi smochinul s-a uscat îndată” (Matei 21, 19). Gestul este cu atât mai surprinzător, cu cât aflăm, de la un alt Evanghelist, cu referire la acelaşi moment, că nici „nu era timpul smochinelor” (Marcu 11, 13).

• Iisus Hristos a căutat, om fiind, la cele create ca să se hrănească şi nu a găsit. Atunci a decis, Dumnezeu fiind, să-şi retragă binecuvântarea (acesta e, de fapt, blestemul) de la smochin, adică să retragă viaţa pe care i-o dăduse (s-a scurs toată seva din el şi s-a uscat, pentru că nimeni şi nimic nu-şi are viaţă decât de la Dumnezeu).

  • El nu blesteamă în sensul în care înţelegem noi, că ar face sau cere răul cuiva sau a ceva, ci prin gestul Său strigă, precum copilul acela din poveste: „împăratul e dezbrăcat!” (omul este cel chemat să fie împărat al întregii creaţii). Sau, altfel spus, Domnul ne spune: „Oameni buni, ştiu că vă este foame, că sunteţi însetaţi de viaţă, dar nu vă mai amăgiţi, nu de aici vă puteţi hrăni, iată, toate cele create se usucă, nu au viaţă nici măcar pentru ele însele”.

• Tot în această Luni se face vorbire despre pilda lui Iosif, fiul patriarhului Iacob, cel ce a ales să fugă gol din mâinile egiptencei care îl îndemna la adulter, preferând să-şi lase haina în mâinile aceleia şi să ajungă, pe nedrept, la închisoare (acuzat de femeia aceea că, de fapt, el ar fi vrut să o siluiască).

  • Aşadar, în Sfânta şi Marea Luni ne aducem aminte de căderea omului şi luăm aminte la consecinţele acestei căderi, primind şi, în contrast, un model – în Iosif – de om care să ne întărească în nădejdea că ne putem lipi de Dumneze chiar şi în condiţiile traiului în această lume coruptă de căderea protopărinţilor.

Marţi, când Hristos a ţinut predica de pe Muntele Măslinilor, prevestind distrugerea Templului din Ierusalim, evenimentele lumii viitoare şi propria sa Înviere, ne aducem aminte de cele zece fecioare, cinci nebune şi cinci înţelepte.

     Marți se lecturează două pilde eshatologice rostite de Domnul, parabola celor zece fecioare şi parabola talanţilor.

• Pildele ne arată că aşteptarea mântuirii nu este una pasivă, chiar dacă omul este lipsit de harul pe care-l avea în Eden, ci este una activă, în care suntem îndemnaţi să lucrăm pe cât ne este cu putinţă şi pe măsura darurilor pe care le-am primit. Faptul că Fiul lui Dumnezeu ia firea noastră nu înseamnă că, automat, toţi oamenii sunt scoşi din robia păcatului şi a morţii, ci înseamnă că tuturor oamenilor li se oferă această şansă. Dar omul poate refuza să conlucreze cu Dumnezeu, precum şi vedem, adesea, în zilele noastre.

 

         Miercuri denia îl pomenește pe Iuda, apostolul devenit vânzător, care se gândește să-l trădeze pe Învățător, dar și pe femeia desfrânată devenită mărturisitoare, care-i spală picioarele lui Iisus cu lacrimile ei pline de căință și îl unge cu mir.

• Iuda, ucenic fiind, numărat între cei 12, cei mai apropiaţi, alege să-L vândă pe Iisus. Viclenia lui este că vrea să fie şi cu Hristos, dar să şi câştige ceva de pe urma Acestuia (acei arginţi). Adică el vrea să fie şi cu Izvorul vieţii, dar vrea să aibă şi o „asigurare” suplimentară, bazându-se pe cele materiale. Nu-şi pune nădejdea cu totul în Dumnezeu şi nu vede doar în El adevăratul câştig, prin dezlipire de cele create. A vrut să fie lipit şi de Domnul şi de cele ale lui mamona şi nu a reuşit, pentru că Dumnezeu nu are nici un amestec cu „stăpânitorul acestei lumi” (cf. Ioan 14, 30).

• Pe de altă parte, tot în această cutremurătoare zi, în care Iisus este vândut pe 30 de arginţi, o femeie desfrânată devine ucenică, ungând Preacurat Trupul Său cu mir, „mai înainte de îngropare”. Acesta este, aşadar, momentul culminant al relaţiei omului cu Dumnezeu, în care opţiunea de a fi sau nu cu El devine definitivă, indiferent de starea în care am fost mai înainte de această alegere.

 

   Joia Mare este ziua în care a avut loc Cina cea de Taină şi vânzarea lui Isus de către Iuda. Hristos s-a pregătit pentru moarte şi Înviere, oferind ucenicilor trupul şi sângele lui, pâinea şi vinul mântuirii. Este cea mai importantă denie, când credincioşii se roagă şi priveghează, ascultând citirea celor 12 Evanghelii.

 

 

Ca obiceiuri și tradiții, în cele mai multe locuri, Joia Mare este ziua în care se roșesc ouăle. Ouăle nu se vopsesc în Vinerea Mare 

• In Joia Mare se praznuieste spalarea picioarelor ucenicilor de catre Mantuitorul, Cina cea de Taina, rugaciunea din gradina Ghetsimani si vinderea Domnului de catre Iuda.

• În seara acestei zile crestinii merg la Denia celor 12 Evanghelii. Prin Sudul tarii, fetele fac cate 12 noduri unei ate, punandu-si la fiecare cate o dorinta si dezlegandu-le cand dorinta s-a implinit. Acesta ata si-o pun sub perna seara, crezand ca-si vor visa ursitul. Tot aici se pastreaza obiceiul de a spala picioarele celor din casa (copii) de catre femeile mai in varstă;

• In Vestul tarii, o familie care prepara painea pentru Paste, pentru biserica, o aduce acum cu vase noi, cu lumanari si vin, pentru a ramane pana la Pasti. Din Joia Mare pana in ziua de Pasti se zice ca nu se mai trag clopotele bisericilor, ci doar se toaca;

• In traditiile romanilor, Joia Mare se mai numeste Joi Mari, Joia Patimilor, Joia Neagra, Joimarita. Ea este termenul pana la care femeile trebuiau sa termine de tors canepa. La cele lenese se spunea ca vine Joimarita sa vada ce-au lucrat. Iar daca le prinde dormind, le va face neputincioase a lucra tot anul. Uneori, o femeie batrana mergea pe la casele cu fete mari si dadea foc canepii netoarse – sau copiii, unsi pe fata cu negreala, mergeau sa le indemne la lucru pe fetele de maritat si sa primeasca oua pentru incondeiat de Paste, zicand: „Catii / Matii / Toarse caltii; / Ori i-ai tors, / Ori i-ai ros. / Scoate tolul sa ti-l vaz! / Si de-l ai, / Sa te – nduri si sa ne dai / Cele oua – ncondeiate / De acolo din covate”.

• Joia Mare este considerata binefacatoare pentru morti. Acum se face ultima pomenire a mortilor din Postul Mare. In Oltenia si acum se fac in zori, in curti si / sau la morminte focuri pentru morti din boz sau nuiele; se spune ca ele inchipuiesc focul pe care l-au facut slujitorii lui Caiafa in curtea arhiereasca, sa se incalzeasca la el, cand Iuda l-a vandut pe Hristos, sau focul unde a fost oprit Sfantul Petru, cand s-a lepadat de Hristos.

• In unele locuri (Zona Clujului) de Joia Mare se striga peste sat. Dar strigarea o facea Voevoda Tiganilor – un flacau caruia i se comunicau abaterile fetelor si feciorilor din Postul Mare.

• Joia Mare este cunoscuta mai ales, in cultura populara actuala, ca ziua in care se inrosesc ouale; pentru ca se spune ca ouale inrosite sau impistrite in aceasta zi nu se strica tot anul. De asemenea, oamenii cred ca aceste oua sfintite si ingropate la mosie o feresc de piatra.

 

Spiritualitatea romaneasca pastreaza si cateva legende referitoare la înrosirea ouălor.

 

          Cea mai cunoscuta spune ca, intalnindu-se cu jidanii, Maria Magdalena le-a spus ca Hristos a inviat. Iar ei au raspuns ca atunci va invia Hristos, cand se vor inrosi ouale din cosul ei. Si pe data, ouale s-au facut rosii. Se mai spune ca, dupa Inviere, jidanii au aruncat cu pietre in Maria Magdalena Iar pietrele se prefaceau in oua rosii. Alta legenda spune ca, sub crucea pe care a fost rastignit Hristos, Maria Magdalena a pus un cos cu oua si ele s-au inrosit de la sangele ce cadea din ranile Domnului.

• Exista si alte legende care povestesc despre originea acestui obicei. El este atat de raspandit pe teritoriul romanesc, asa cum era si in trecut, ceea ce l-a facut pe un calator turc din secolul al XVIII-lea sa numeasca Pastele sarbatoarea de oua rosii a ghiaurilor (crestini) valahi.

  Tot în Joia Mare se ține post cu mâncare uscată, iar creştinii care s-au spovedit se împărtăşesc.

  În Vinerea Mare, numită și Vinerea Neagră, cea mai tristă dintre tristele zile ale pătimirii Domnului, rememorăm aducerea la judecată, batjocorirea, schingiuirea, răstignirea, moartea și îngroparea lui Iisus.

  Vinerea Neagră este ziua în care Hristos a fost răstignit, pe muntele Golgota. El se ruga în grădina Ghetsimani când a fost prins, arestat, judecat, bătut şi batjocorit. Şi-a purtat pe umeri crucea, până în vârful muntelui Golgota, unde a fost răstignit între doi tâlhari.

  Seara, când a şi fost aşezat în mormânt, în biserici se oficiază Denia Prohodului, slujba de înmormântare. Credincioşii dau ocol bisericii de trei ori. Sfântul Epitaf, o bucată de pânză pe care este brodată scena uneia dintre minunile înfăptuite de Iisus, este pus pe Sfânta Masă, care simbolizează mormântul lui Iisus şi pe sub care trec credincioşii înclinându-se.

• În ziua Vinerii Mari, tradiția ne mai spuneca este bine să se țină post negru. În același timp credincioșii, care nu pot, totuși, posti negru, nu trebuie să mănânce urzici, iar în mâncare nu se pune oțet, deoarce lui Iisus i s-a dat să bea oțet după ce a fost biciuit.

  Sâmbăta Paştelui este zi de odihnă. Trupul lui Hristos a stat în mormânt întreaga zi. În această zi se ţine post cu mâncare uscată iar bătrânii şi cei bolnavi au dezlegare la pâine şi apă după apusul soarelui. În toate bisericile se aprind luminile, pentru că vine vremea ca toţi credincioşii să se pregătească pentru veghea din noaptea Învierii. Piatra mormântului lui Iisus a fost dată de-o parte, iar Hristos a Înviat din morţi şi s-a arătat viu ucenicilor şi Mariei.

 

 

 

 

Ca obiceiuri românești și tradiții, în Săptămâna Mare, e bine ca toţi credincioşii să ierte şi să se împace cu toţi cei cu care au fost în duşmănie.

      În biserici se face slujba Sfintelor Paşti. Sunt sfinţite pasca, ouăle roşii şi celelalte bucate, pentru că postul de aproape şapte săptămâni a luat sfârşit. Credincioşii iau lumină din lumină şi rostesc împreună „Hristos a Înviat!” şi răspund „Adevărat a Înviat!”.

• Paștele are o durată de 40 de zile, cuprinse între sărbătoarea Învierii Domnului (prima duminică de Paști) și sărbătoarea Înălțarii Domnului, care se celebrează la 40 de zile de la Înviere, într-o zi de joi. Primele 3 din cele 40 de zile pascale sunt zile de mare sărbătoare.

 

       OBICEIURI în ZILELE DE PAȘTE

 

• Bătrânii spun că din primul ou ciocnit în ziua de Paști trebuie să mănânce toți membrii familiei, pentru a fi întotdeauna împreună;

• Dacă ai ciocnit un ou cu două gălbenușuri în prima zi de Paști, pregătește-te de nuntă. O vorbă veche din bătrâni spune că ai să te însori foarte curând;

• În mai multe sate din Moldova, tradiția cere să ne spălăm pe față cu apa dintr-un vas în care au fost puse flori, bani și un ou roșu. Se zice că astfel vom fi rumeni precum oul roșu, bogați și sănătoși. Potrivit aceluiași obicei, cel care se spală ultimul din acest vas ia banii;

• Bucovinenii ciocnesc ouăle încondeiate „cap cu cap” în prima zi de Paști. Abia din a doua zi ei le ciocnesc și „dos cu dos”.

• În unele sate moldovenești se spune că cel al cărui ou nu se sparge de Paști își va găsi sfârșitul înaintea celuilalt. Pe de altă parte, dacă spargi oul, vei fi voinic tot anul;

• O altă tradiție de pe malurile Prutului cere ca oul de Paști să fie mâncat, iar cojile să fie aruncate neapărat pe drum;

• În Bucovina, fetele tinere merg la biserică în noaptea de Înviere și spală limba clopotului cu apă neîncepută. Apoi, în zori, fetele se spală pe față cu această apă fiindcă astfel le-ar face mai atrăgătoare pentru flăcăii din sat;

• În mai multe zone din Moldova oamenii pun dimineața un ou roșu și unul alb într-un vas cu apă. Apoi se spală cu apa acea se dau pe obraji cu cele două ouă, lăsând apoi câte o monedă în acel vas. Cei care fac astfel vor avea obrajii rumeni și pielea albă precum cele două ouă, tot anul;

• La întoarcerea acasă, cel care aduce Lumina Sfântă de la slujba de Înviere trebuie să facă o cruce din fum pe grinda ușii, pentru ca toată gospodăria să fie protejată de rele;

• În multe sate din dreapta Prutului, tinerii iau toaca din biserică și o duc în cimitir, unde trebuie să o păzească. Dacă aceasta e furată, trebuie să dea o petrecere în cinstea hoților.

pastele catolic

Sâmbătă, înainte de Înviere, se obişnuieşte sfinţirea unui coşuleţ cu ouă roşii, cozonac, carne de miel şi vin.

 

Lumina Învierii

   În noaptea de sâmbătă spre dumincă este Învierea. La miezul nopţii, creştinii cântă împreună cu preoţii „Hristos a Înviat!”.  Slujba de Înviere se încheie dimineaţa, dar cei mai mulîi dintre creştini pleacă după ce au luat Lumina.pastele catolic

  De la slujbă, creştinii trebuie să plece cu lumânarea aprinsă şi să meargă aşa cu ea pănă acasă, unde, după ce fac semnul Crucii, o sting în pragul de sus al uşii de la intrarea în casă. Gestul simbolizează lumina care ne luminează pe noi şi spaţiul în care trăim.

  Lumânarea de la Înviere se ţine în casă şi se aprinde la nevoie, când creştinul se roagă pentru ceva special, pentru diferite trebuinţe.

  Duminică dimineaţa, înainte de micul dejun, toţi membrii familiei se spală pe faţă cu apa în care a fost pus un ou roşu şi un ban, eventual de argint, pentru a fi sănătoşi tot anul şi a nu duce lipsă de nimic(simboluri ale sănătăţii şi belşugului). Duminică, vine Iepuraşul care aduce daruri pentru copii. Cei mici primesc hăinuţe noi pe care le poartă în ziua de Paşte.

 

 

Sărbători Pascale în binecuvântare,

liniște și lumină!

  pastele catolic 

Minunea Invierii Domnului sa dainuie in inimile voastre, sa va lumineze viata si sa va aduca renasterea credintei, sperantei, bucuriei cu bunatate si caldura in sufletele voastre! 

Sarbatoarea Sfanta a Invierii Domnului sa reverse asupra voastra sanatate, belsug si bucurii, iar Lumina din Noaptea Sfanta sa va ridice sufletele spre noi trepte spirituale si sa va calauzeasca pasii pe drumul vietii!

Mantuitorul Hristos a avut o cruce de lemn si o inima de aur. Azi multi vrem cruci de aur si inimi de lemn. Fie ca in clipa vestirii, intr-un glas al Invierii Celui fara de moarte, sa renasca si puterea noastra de a iubi si a ierta!

Invierea Domnului sa va sporeasca sanatatea si belsugul, sa va implineasca gandurile si sperantele. Lumina sfanta a Invierii sa coboare in sufletele si in inimile voastre. Un Paste fericit!

 Sarbatorile pascale sa va aduca multa sanatate, pace si liniste si sa vi se indeplineasca toate dorintele alături de cei dragi!

pastele catolic

Cu drag,