Povestea lui Moș Crăciun

 

Moș Crăciun nu a fost întotdeauna un bătrânel vesel, nu a avut întotdeauna o barbă albă și nu a purtat întotdeauna haine roșii.

Cu mult înainte de a locui la Polul Nord și cu mult înainte de a vă vizita în fiecare an pentru a vă aduce cadouri și bucurii, Moș Crăciun a fost și el copil.

• Era un băiat ca oricare altul pe care îl chema Nicolae.

  Chiar la această vârstă mică, Nic era un copil draguț și generos. Deseori îi ajuta pe oamenii din satul în care locuia.

• Își împărțea mâncarea cu cei care nu aveau ce mânca, întotdeauna dădea o mână de ajutor și aducea bucurii atât copiilor cât și bătrânilor. Nu era nici un prieten mai bun ca micul Nic.

• La o vârstă fragedă Nic a început să meargă la biserică. Era datoria lui să-i ajute pe oameni, în special pe copiii care erau foarte bucuroși de modul lui jucăuș de a fii.

• Nic a devenit cunoscut în țară și în curând a fost numit episcop. Din cauză că era foarte tânăr a fost numit “episcopul băiat”. Nic purta o haină lungă și roșie și o pălărie roșie și călărea pe cal. În fiecare sat Nic era recunoscut de la distanță din cauza hainei lui iar oamenii se strângeau ca să-l salute.

• În una din călătoriile sale, Nic a auzit o poveste tristă despreun bătrân sărac și cele trei fiice ale lui. Se spunea că bătrânul nu mai avea cu ce să-și hrănească fetele și se temea că va fi nevoit să le trimită în lume. Nic și-a dat seama imediat că ar putea ajuta această familie.

  • În acea noapte, în timp ce toată lumea din sat dormea, Nic s-a strecurat până la căsuța unde trăiau cele trei surori. S-a urcat pe acoperiș până la horn. Aici Nic a luat 3 pungi cu galbeni și le-a dat drumul, una câte una, în jos pe horn.

  • Mai devreme, în aceeași zi, cele trei fete și-au pus la uscat șosetele pe care le-au spălat. Fiecare punguță cu galbeni lăsată de Nic a căzut într-o șosetă pusă la uscat.

  • Dimineața următoare, fetele au fost foarte bucuroase să găsească galbeni în șosetele lor. “Tată” au strigat ele într-un glas, “am primit un dar magic”.

  • Pe măsură ce povestea celor trei fete devenea cunoscută din sat în sat, și alți oameni au început să-și pună la uscat șosetele în fața focului, sperând că vor găsi un cadou secret a doua zi.

  • Cu toate că acesta a fost cel mai cunoscut cadou al lui Nic, acesta nu a fost prima lui faptă bună și, în mod sigur, nu a fost ultima.

• Episcopului Nic îi plăcea să le facă surprize oamenilor. A început să trimită darurile sale noaptea când prietenii lui dormeau.

• Pentru toate faptele sale, episcopul Nicolae a devenit sfânt. El este cunoscut ca sfăntul care are grijă de copii. Ca toți ceilalți sfinți, Sfântul Nicolae are o zi a lui. În fiecare an, pe 6 Decembrie, totată lumea sărbătorește faptele bune ale Sfântului Nicolae. Își pun șosetele lângă foc sau își pregătesc ghetuțele cu o seară înainte iar dimineața când se trezesc le găsesc pline de dulciuri, fructe sau jucării. Sfântul Nicolae și-a lăsat cadoul maginc în fiecare casă.

• Cu mulți ani în urmă, oamenii au început să sărbătorească faptele bune ale Sfântului Nicolae de Crăciun, o altă sărbătoare din luna Decembrie. Sfântul Nicolae are mai multe nume în jurul lumii. În anumite locuri este cunoscut ca “Sint Nikolass” sau “Sinterklass”. Multă lume îl știe ca Santa Claus sau Moș Crăciun.

• Ca un adevărat erou, Moș Crăciun continuă să ofere cadouri în fiecare an de Crăciun. Cadourile aduse de Moș Crăciun, aduc bucuria de a dărui tuturor copiilor din lume.

 

 Moș Craciun, un mester milostiv

 

• Odata demult, la marginea unui oras, traia un mester batran care facea jucarii. Aproape tot anul mesterea la ele cu rabdare si cu dragoste, ca sa nu semene una cu alta. In Ajunul Craciunului, batranul mester pleca din oras sa-si vanda jucariile, pe care lua foarte putin, pentru ca oamenii din oras nu erau prea bogati. Dar asta nu-i scadea cu nimic bucuria de a face jucarii de care copiii sa se bucure, dupa datina, in dimineata de Craciun. Pana intr-un an in care…mesterul vanduse toate jucarile si se intorcea spre casa. La marginea orasului s-a oprit sa priveasca o fereasta. Stia ca acolo locuieste o familie saraca si se intreba ce jucarii or fi primit copiii din acea casa.

  Trei copii visau cu voce tare:
  – Daca am avea un soldatel de plumb, numai unul, ne-ar fi de ajuns…
  – Ne-am juca impreuna si nu ne-am certa niciodata pentru el.

  Batranul stia ca nu mai avea nicio jucarie si tare ar fi vrut sa le daruiasca macar una. Dar ce minune! Tocmai un soldatel de plumb rasarise, nu se stie de unde, in fundului sacului. Si,astfel, dorinta celor trei frati sarmani s-a indeplinit.

       In drum spre casa, batranul gandea: ”As vrea sa fac atat de multe jucarii, incat sa daruiesc cate una fiecaruri copil din lume dar mai ales celor sarmani, carora n-are cine sa le cumpere”. Si mergand asa pe ganduri vazu in zapada un pui de caprioara care-l privea cu ochi tristi.
  – Sarmana faptura, ce te doare?
  Se pare ca puiul de caprioara se ranise la un picior. Cum a stiut si cu ce a avut la indemana, batranul i-a legat rana si l-a ajutat sa se ridice . Atunci faptura aceea gingasa i-a vorbit cu glas limpede ca si de copil:
  – Acum vad ca ai o inima buna. Dorinta ti de va indeplini!

    Ca din pamant a aparut o sanie fermecata purtata in zbor de niste reni minunati.
  Si batranul s-a inaltat cu ei spre o lume de basme.

• Chiar si hainele lui saracacioase se preschimbasera in niste haine neobisnuite de culoare rosie.

• N-ar fi putut spune cat si pe unde l-a purtat sania fermecata. Intr-un tarziu, a simtit cum coboara lin intr-un tinut inzapezit, unde il astepta o casuta cu fereste luminate.

• O multime de pitici ca si cei din povesti l-au intampinat bucurosi.

  Piticii erau harnici si indemanatici, gata sa se apuce de treaba. Materialele se gaseau din belsug, caci, nu se stie cum, se imulteau mereu si nu se terminau niciodata. Iar batranul, mester priceput, ii indruma pe pitici si impreuna faceau jucarii, mereu mai multe si mai frumoase. Pentru fiecare copil din lume, jucaria pe care si-o doreste.

   

 In România, povestea difera in ceea ce priveste finalul.

• Conform etnologului Romulus Vulcanescu, dupa ce a vazut minunea, Mos Craciun a dat foc la niste brazi pe care ii avea taiati in curte si a jucat o hora in jurul lor, fiind acompaniat de slugi.

• Apoi, cand hora s-a terminat, i-a daruit Maicii Domnului cadouri ca lapte, urda si smanatana (considerate a fi daruri pastoresti).

• Tot etnologii au stabilit ca acest batran este de fapt intruchiparea magilor care i-au adus lui Iisus daruri la nastere, iar cuvantul “mos” echivaleaza cu cuvantul “intemeietor”.

 

Se pare ca sarbatoarea Craciunului exista inca de pe vremea geto-dacilor, cand acestia celebrau Saturnaliile, precum si moartea si reinvierea zeului Mithra.

• Entologii au identificat cuvantul “mos” cu varsta zeului, care era viu 365 sau 366 de zile, apoi imbatranea, murea si invia la inceputul anului.

• Pe de alta parte, in zonele rurale in special, acest batran era vazut ca o fiinta supranaturala sau ca un simplu batranel (de multe ori avand ca ocupatie pastoritul), imbracat in costum popular.

• O alta versiune a legendei, cu inclinatii spre paganism, spune ca: ziua de nastere a lui Mos Craciun era sarbatorita la solstitiul de iarna, cand soarele se face foarte mic, mic de tot, ca mai apoi sa se nasca din nou. Asa credea lumea mai demult, ca Mos Craciun moare in fiecare iarna si se naste iar si iar. Si ca odata cu el chiar si soarele moare si reinvie, sub forma unui copilas.

• Astfel, in fiecare an, in seara de Craciun, Mosul e batran tare, iar la miezul noptii el moare cateva clipe si renaste prin pruncul Iisus Hristos. In acelasi timp, toata lumea reintinereste, se umple de viata si de bogatie: de aceea Mos Craciun aduce daruri cu el. Asadar, legenda respecta ritualul invierii cosmogonice: universul se naste odata cu cel care savarseste un astfel de ritual, in acest caz Mos Craciun, care „moare in fiecare iarna si se naste iar si iar”.

• Dupa Mircea Eliade, „la fiecare An Nou reincepe creatia, iar mitul cosmogonic este considerat modelul exemplar al oricarei creatii. Mitul cosmogonic se constituie ca imago mundi, pentru al carui adevar insasi existenta sta marturie.”

 

Ce ar insemna un Craciun fara faimosul Mos Craciun? El s-a nascut demult, in urma cu multe sute de ani, nici macar nu se mai stie cand si unde anume. Se stie insa ca Mosul este ceva magic, ce vine in fiecare an pe 24 decembrie. Avem cele mai frumoase amintiri ale copilariei cu Mos Craciun si il asteptam bucurosi in seara de Ajun sa ne puna cadouri sub bradul impodobit.

Iata care sunt cele mai frumoase povesti ale lui Mos Craciun, cum a aparut si cum reuseste sa-si faca treaba, an de an!

 

Maica Domnului L-a nascut pe Iisus in casa lui Craciun

 

     Mos Craciun este mosul batran, rotofei, cu o barba alba mare, imbracat intr-o haina rosie si care duce in spate un sac mare de cadouri. Legenda spune ca Maica Domnului, fiind cuprinsa de durerile nasterii, i-a cerut adapost lui Mos Ajun. Motivand ca este sarac, el a refuzat-o, dar a trimis-o la fratele lui mai mic si mai bogat, Mos Craciun. Ajunsa la casa lui Craciun, Maica Domnului o gaseste acasa pe sotia acestuia, Craciuneasa si ii cere acesteia adapost.

      Craciuneasa nu a stat mult pe ganduri, insa stiindu-si sotul rau si necredincios, nu o primeste in casa si o trimite sa nasca in grajdul vitelor. Apoi, fara sa-i spuna sotului ei, Craciuneasa o ajuta pe Maica Domnului sa-L nasca pe Pruncul Iisus. Afland Craciun, acesta isi pedepseste sotia. Dar Maica Domnului printr-o minune o ajuta pe Craciuneasa sa scape de pedeapsa sotului ei. Craciun, vazand aceasta minune si afland ca in grajdul sau S-a nascut Domnul Iisus, se caieste si ii cere iertare lui Dumnezeu, devenind astfel “primul crestin”.

     Se spune ca el s-a cait atat de mult, incat a doua zi si-a impartit intreaga avere copiilor saraci si de atunci, in fiecare an, in Ajunul Nasterii Domnului, Mos Craciun vine cu sania trasa de reni, intra pe horn si ne pune sub brad cadourile mult asteptate.

Imaginea lui Mos Craciun, simbolul iernii si al bucuriei

Astazi, imaginea lui Mos Craciun, cu barba alba, burtica si vesminte rosii, calduroase, se afla in mintea oricui. Dar nu a fost intotdeauna asa. Povestea lui Mos Craciun porneste de la “varul” sau, Mos Nicolae. Desi este sarbatorit mai devreme, pe data de 6 decembrie, Mos Nicolae a fost primul simbol al cadourilor.

Traditia spune ca Sfantul Nicolae facea daruri saracilor, iar de atunci obiceiul de a darui cadouri de Sfantul Nicolae s-a extins. De aici si pana la Mos Craciun nu a mai fost decat un pas. Deoarece sarbatoarea Craciunului, a Nasterii Domnului, era mai insemnata, iar aluziile privind darurile magilor catre Fecioara Maria si Pruncul ei impuneau daruri in aceasta perioada, s-a ajuns la ideea ca exista si Mos Craciun, care e mult mai batran decat Mos Nicolae, si care imparte daruri mai bogate celor din jur, in special copiilor cuminti.

Avand diverse denumiri in fiecare limba si imagini care variaza de la o zona la alta, in functie de amplasarea geografica sau de cultura regiunii respective, Mos Craciun este pana la urma unul si acelasi, chiar daca nu e mereu reprezentat venind intr-o sanie trasa de reni.

La noi, conform traditiei, sania lui era trasa de cerbi, iar in emisfera sudica, Mosul ajunge uneori pe o placa de surf, in acceptiunea moderna.

In secolul XIX au avut loc primele reprezentari ale Mosului: un batranel simpatic, dolofan, care imparte cadouri din sania sa trasa de reni. Ulterior, in 1931, campaniile publicitare pentru coca cola il infatisau pe Mos Craciun imbracat in rosu, zambitor si cu o burtica durdulie. Imaginea lui Mos Craciun in rosu este de acum cea mai populara.

Inca din 1885 caricaturistul Thomas Nast a stabilit ca Mosul locuieste la Polul Nord, iar mai apoi i s-a gasit si o locuinta reala: in Laponia, in apropiere de orasul finlandez Rovaniemi. I s-a stabilit si varsta: 348 de ani!

In Romania, imaginea lui Mos Craciun a fost inlocuita, in timpul comunismului, cu cea a lui Mos Gerila, (Ded Moroz, adica varianta sa ruseasca). Mosul nu era neaparat imbracat in rosu, insa i s-au pastrat, subconstient, toate atributiile sale de “mos” de pana atunci.

Indiferent care este originea povestii lui Mos Craciun, noi de bucuram ca, an de an, atat cei mici, cat si cei mari asteapta cu nerabdare Ajunul Craciunului pentru a primi daruri.