• Ceremonialul de înnoire simbolică a timpului calendaristic la cumpăna dintre ani, în noaptea de 31 decembrie spre 1 ianuarie este numit îngropatul Anului sau, mai recent, Revelion.

  • Personificare a Soarelui, Anul este numit An Vechi înainte de miezul nopții de Revelion și An Nou după miezul nopții. Divinitatea Anului se naște, crește, îmbătrânește și moare împreună cu timpul calendaristic pentru a renaște după 365 de zile, respectiv 366 de zile în anii bisecți.

  • De exemplu la Jina, în Mărginimea Sibiului, la miezul nopții de 31 decembrie, tinerii satului ies în centrul comunei unde încep un ceremonial de îngropare a anului ce tocmai a trecut.

• Zgomotul care însoțeşte trecerea de la anul vechi la cel nou nu este deloc întâmplător.

• Strigătele de bucurie, chiotele, biciul, tobele, iar mai nou artificiile, pocnitorile nu sunt numai un mod de manifestare a bucuriei, ci, într-o tradiție foarte veche, proprie multor popoare, o metodă de a speria şi alunga spiritele rele.

• Majoritatea acestor datini reprezintă ecouri ale unor ritualuri păgâne precreştine, fie romane, fie dace sau chiar egiptene.

• Personificare a Soarelui, Anul este numit An Vechi înainte de miezul nopţii de Revelion şi An Nou după miezul nopţii. Divinitatea Anului se naşte, creşte, îmbătrâneşte şi moare împreună cu timpul calendaristic pentru a renaşte după 365 de zile, respectiv 366 de zile în anii bisecţi.

• Sfinţii Calendarului popular, metamorfoze ale Anului, sunt mai tineri sau mai bătrâni, după şansa avută de aceştia la împărţirea sărbătorilor:

  • Sânvăsâi, celebrat în prima zi a Anului, este un tânăr chefliu care stă călare pe butoi, iubeşte şi petrece;

  • Dragobete (24 februarie), fiul Dochiei, reprezintă zeul dragostei pe plaiurile carpatice;

  • Sângiorzul şi Sântoaderul sunt tineri călări pe cai (23 aprilie);

  • Sântilie (20 iulie) şi Sâmedru (26 octombrie) sunt maturi.

• După ei urmează generaţia sfinţilor-moşi:

  • Moş Andrei (30 noiembrie),

  • Moş Nicolae (6 decembrie),

  • Moş Ajun (24 decembrie) şi

  • Moş Crăciun (25 decembrie).

    • Întoarcerea simbolică a timpului în această noapte este asimilată cu moartea divinităţii adorate, iar reluarea numărării zilelor, cu renaşterea acesteia.

De Anul Nou, un loc aparte îl ocupă cetele de colindători care, după ce fac urări de sănătate, belşug, bucurie etc., primesc în dar colaci, vin, cârnaţi şi uneori bani.

În ajunul Noului An, pe înserat, îşi fac apariţia ”mascaţii”.

    În satele bucovinene se obişnuieşte ca ”mascaţii” să umble în ceată, care reuneşte personaje mascate: ursul, capra, căiuţii, cerbii, urâţii, frumoşii, dracii, doctorii, ursarii, bunghierii etc.

    După lăsarea serii, ceata cea mare se împarte în grupuri care merg din casă în casă, până la răsăritul soarelui, atunci când Anul Nou îşi intră în drepturi.

Umblatul cu Capra

•  ţine, de regulă, de la Crăciun până la Anul Nou. Măştile care evocă la Vicleim personaje biblice sunt înlocuite aici de masca unui singur animal, al cărui nume variază de la o regiune la alta: cerb în Hunedoara, capră sau ţurcă în Moldova şi Ardeal, boriţă (de la bour) în Transilvania de sud. În Muntenia şi Oltenia, capra este denumită ”brezaia” (din cauza înfăţişării pestriţe a măştii), şi obiceiul se practică mai ales de Anul Nou.

• Capra se face dintr-un lemn scurt, cioplit în formă de cap de capră, care se înveleşte cu hârtie roşie, peste care se pune o altă hârtie, neagră, mărunt tăiată şi încreţită, sau se lipeşte o piele subţire cu păr pe ea.

Umblatul cu Ursul

• este întâlnit doar în Moldova, de Anul Nou. Ursul este întruchipat de un flăcău purtând pe cap şi umeri blana unui animal, împodobită în dreptul urechilor cu ciucuri roşii.

• Masca este condusă de un ”ursar”, însoţită de muzicanţi şi urmată, adesea, de un întreg alai de personaje (printre care se poate afla un copil în rolul ”puiului de urs”).

• În răpăitul tobelor sau pe melodia fluierului, şi ajutată de un ciomag, masca mormăie şi imită paşii legănaţi şi sacadaţi ai ursului, izbind puternic pământul cu tălpile. Semnificaţia este purificarea şi fertilizarea solului în noul an. Există ipoteza că la originea acestui obicei s-ar afla un cult traco-getic.

 

Strigătul peste sat

• practicat mai ales în Transilvania, este ceremonialul nocturn al cetelor de feciori pentru ”judecarea” publică a celor care au încălcat regulile comunităţii.

• Cocoţaţi pe dealuri, movile, copaci sau acoperişuri, ei critică prin versuri fetele bătrâne, flăcăii tomnatici, femeile care fac farmece şi descântece, leneşii, hoţii sau beţivii.

• Acest dialog este aşteptat de întreaga comunitate, încheindu-se cu formula

  • ”Cele rele să se spele, cele bune să se adune!”. Pentru curăţarea relelor şi alungarea spiritelor rele, obiceiul este însoţit de aprinderea focurilor.

De Sfântul Vasile,

• în prima zi a noului an, se crede că cerurile se deschid, că rugăciunile sunt ascultate și că animalele vorbesc cu glas omenesc.

• În tradiţia populară se mai spune că aşa cum este musafirul din ziua de Sfântul Vasile, bogat ori sărac, aşa va fi omul tot anul.

• Totodată, în ziua de Anul Nou, trebuie să se arunce prin casă spice de grâu, iar seara, acestea să fie strânse, pentru a fi din nou aruncate prin cămin în ziua de Sfântul Ioan. După aceea, se face un mănunchi din spice şi se pun la păstrare, fiind benefice pentru durerile de cap.

• Tot în ziua de Sfântul Vasile se zice că e bine să bei mult vin, existând credinţa că atât vin cât va bea omul în această zi, atât sânge va avea în obraz în timpul anului. Tot de Sfântul Vasile, femeile beau şi joacă fusul şi furca, pentru a creşte cânepa peste an.

În ajunul Anului Nou,

• în Moldova, cete de flăcăi și de bărbați de curând însurați merg cu Plugul.

• Străvechi obicei agrar derivat dintr-o practică primitivă, trecut printr-un rit de fertilitate, Plugușorul a ajuns o urare obișnuită de recolte bogate în anul care abia începe. Textul este în excelență o narație privind muncile agricole, recurgând la elemente fabuloase.

• Tot atunci se merge cu Pluguşorul, Semănatul şi cu Sorcova, obiceiuri ce invocă prosperitatea şi belşugul pentru gospodăria celui care primeşte colindătorii.

  • Se spune că aceia care nu primesc cetele de colindători vor avea necazuri şi sărăcie în anul ce vine.

Străvechi obicei agrar derivat dintr-o practică primitivă, trecut printr-un rit de fertilitate,

• Pluguşorul a ajuns o urare obişnuită de recolte bogate în anul care abia începe. Textul este în excelenţă o naraţie privind muncile agricole, recurgând la elemente fabuloase.

  • Începe cu aratul, fiind urmat de semănat, îngrijirea plantelor, recoltat şi adusul boabelor în hambare.

  • Pluguşorul este întotdeauna însoţit de strigături, pocnete de bici şi sunete de clopoţei, dar plugul adevărat, tras de boi, a fost înlocuit cu timpul de un plug miniatural, mai uşor de purtat, sau de buhaiul care imită mugetul boilor.

  • La sate, Pluguşorul este însă extrem de complex, iar alaiurile care merg din casă în casă duc cu ele chiar un plug.

• Semănatul este un obicei agrar, structurat după modelul colindelor şi practicat de copii în dimineaţa zilei de Anul Nou, după încheierea Pluguşorului.

  • Colindătorii purtând traiste de gât încărcate cu seminţe de grâu, secară, orz, ovăz, mai rar cu porumb, intră în case, aruncă boabe cu mâna, imitând semănatul pe ogor, şi urează gazdelor sănătate şi roade bogate.

  • Ei sunt răsplătiţi cu mere, colaci sau bani. După plecarea lor, gospodinele adună seminţele şi le duc în grajdul vitelor, pentru a fi sănătoase peste an.

    Tradiția plugușorului este respectată şi în satele din Transilvania. Tinerii se adună și pleacă cu toții din casă în casă din ajunul Anului Nou și până dimineața alături de clopoței, buhai și bice și colindă un cântec specific acestui obicei.

Un alt obicei de Anul Nou este umblatul cu Sorcova

• bucuria copiilor, care poartă o crenguţă înmugurită de copac sau o sorcovă confecţionată dintr-un băţ în jurul căruia s-au împletit flori de hârtie colorată.

• Numele de sorcovă vine de la cuvântul bulgar ”surov” (verde fraged), aluzie la ramura abia îmbobocită, ruptă odinioară dintr-un arbore.

  • Înclinată de mai multe ori în direcţia unei anumite persoane, sorcova joacă întrucâtva rolul unei baghete magice, înzestrată cu capacitatea de a transmite vigoare şi tinereţe celui vizat.

    • Textul urării, care aminteşte de o vrajă, nu face decât să întărească efectul mişcării sorcovei.

În Bucovina, sorcova are ataşat un colopoţel. 

• Sorcova, simbol al vegetaţiei de primăvară, este făcută astăzi din hârtie colorată şi flori artificiale.

• Copiii, după ce îşi sorcovesc părinţi şi rudele apropiate, pornesc, câte doi-trei, colindatul prin vecini.

• În timp ce rostesc textul augural „Sorcova, vesela,/ Să trăiţi, să-mbătrâniţi/ Ca un măr, ca un păr/ Ca un fir de trandafir!/ Tare ca fierul,/ Iute ca oţelul!/ Tare ca piatra,/ Iute ca săgeata!/ La anul şi la mulţi ani!”, ating ritmic cu Sorcova uşa sau fereastra, dacă se colindă afară, sau corpul gazdelor, dacă se colindă înăuntru.

• După terminarea colindatului, Sorcova se păstrează peste an, ca un lucru sfânt, agăţată de peretele de la răsărit al casei, la icoană sau în alt loc curat al gospodăriei.

• Tradiţia populară spune că de Anul Nou se înnoiesc toate şi de aceea oamenii trebuie ca în prima zi din an să-şi pună un gând bun, ca să le meargă bine tot anul: „Atunci să te păzeşti să nu te superi, să nu te sfădeşti, să fii vesel şi tot anul aşa vei fi”.

• Pentru ca familiei să-i meargă bine tot anul şi să aibă spor, în popor există obiceiul ca în ziua de Anul Nou să se fiarbă în oală un cap de porc, pentru că aşa cum porcul râmă numai înainte, tot aşa va merge şi omul spre belşug.

• Tot la Anul Nou, pe nemâncate, fiecare om trebuie să ia în mână unealta cu care lucrează în timpul anului şi s-o mânuiască de trei ori, pentru spor la lucru în anul ce vine.

• În Transilvania de Nord mai există un obicei, de această dată mult mai puțin cunoscut.

  • În noaptea dintre ani, tinerii din sat se întâlnesc și fură porțile de la casele în care locuiesc fete măritate.

  • Obiceiul are loc în special în Maramureș, zona Lăpuş şi în Chiuieşti (jud. Cluj).

      În unele sate din Ardeal se credea că în ziua de Anul Nou se deschide cerul şi Dumnezeu se uită pe pământ şi poţi să-i ceri orice şi vei primi.

• Oamenii stau treji toată noaptea pentru că norocul umblă pe drum, iar dacă te găseşte dormind, nu te mai caută.

• De asemenea, în noaptea de Anul Nou, tinerii pot afla când se vor căsători şi cum va fi alesul/aleasa, bogat sau sărac, frumos sau urât.

 

Superstiții de Anul Nou

În ajunul Anului Nou se spune că nu trebuie să ne măturăm locuințele, ca să nu ne aruncăm belşugul.

De asemenea, nu se dă nimic afară din casă, nici măcar gunoiul, pentru că rişti să-ți rămână casa goală toată anul.

Din acelaşi motiv nu se dă nimic afară din casă nici pe 1 ianuarie.

Se mai spune că în Ajun de an nou trebuie să ne plătim toate datoriile, pentru că altfel vom da tot anul şi nu vom putea agonisi nimic. Tot în această zi nu se dau bani cu împrumut.

• E bine ca până în ajun de An Nou să-ți plăteşti toate datoriile, ca să nu fii nevoit să dai bani tot anul şi să sărăceşti. Nu avem voie să ne certăm sau să plângem în această zi pentru că riscăm să avem un an foarte, foarte trist.

E bine să ai bani în buzunar 

Se spune că, în noaptea de Anul Nou este bine să ai bani în buzunar, altfel vei avea ghinion tot anul. Tot la capitolul finanțe, este bine să nu ai datorii la sfârșitul anului, altfel vei avea datorii tot anul.

Se mai zice că, acel obiect pe care îl ai în mână de Anul Nou, la 12 noaptea, sau cel pe care pui mana imediat după ora 12 va fi cel mai important plan al vieții tale în anul care vine. Dacă îți ții iubitul de mână, îți va merge bine cu dragostea tot anul, dacă ai în mână un pahar, va fi un an vesel. De asemenea, dorința pusă la miezul nopții de Revelion are toate șansele să se împlinească.

Zgomotul alungă spiritele rele

Tot în noaptea dintre ani este bine să faci mult zgomot ca să alungi toate spiritele rele. La capitolul haine, trebuie să ai ceva de culoare roșie în noaptea de Revelion și haine noi de 1 Ianuarie. Iar la 12 noaptea este bine să-ți săruți iubitul. În prima zi a noului an nu e bine să plângi, altfel vei fi trist tot anul.

Dacă vrei să ai noroc, nu trebuie să arunci nimic din casă în prima zi de An Nou, nici măcar gunoiul. De asemenea, e bine ca cineva să intre în casă în prima zi din Anul Nou, nu să iasă.

Nu spăla rufe

Nu e bine ca între Crăciun și Anul Nou să se tricoteze, să se coasă și să se spele rufele. De asemenea, nu este bine să speli în prima zi a Noului An și trebuie să ai curățenie în casă.

• Unii oameni, foarte superstițioşi, spun că nu e bine să speli rufe până la Bobotează, când se sfințesc apele.

• Nici de tăiat cu foarfeca nu avem voie în Ajun, deoarece se spune că ne tăiem norocul.

Vâsc pe masa de Anul Nou

E bine să ai pe masa de Crăciun și de Anul Nou crenguțe de vasc, aduce noroc. Iar dacă agăți calendarul înainte ca noul an să înceapă, vei avea ghinion.

MAGIA Anului Nou

 

   

    Datul la grindă

     În sudul si sud-estul României, la cei care au bebeluş, Anul Nou se sărbătoreşte respectând un ritual străvechi, de pe vremea geto-dacilor: “Datul la grindă” al copilului. “Datul la grindă” se păstrează din vremea geto-dacilor si se ţine acest ritual  în primii trei ani de viaţă ai bebeluşului. 

• La început, acest ritual s-a săvârşit de către preot, dar numărul de copii fiind mare, s-a dat dezlegare pentru oficierea acestui ritual de către moaşa copilului, naş sau chiar tată. Tradiţia spune că se dă copilul la grindă ca să se înalţe, să crească înalt şi frumos, şi după interpretările moderne, să aspire către lucruri măreţe. 

• În dreptul uşii, copilul se ridică de trei ori de la podea până la grindă şi se spune “grinda jos, copilul sus să creşti mare şi frumos”. În timpul datului la grindă, copilul trebuie să aibă pus pe cap un colac în care se pun trei fire de busuioc şi bani. La pragul uşii se pun seminţe de floarea soarelui, grâu şi boabe de porumb împreună cu o bară de fier. 

• Se spune că fierul are rolul de a întări şi proteja de rele copilul, iar seminţele ca să fie roditor. Cu acest prilej, se strânge toată familia în jurul mesei, îşi fac cadouri şi sărbătoresc datul de grindă a celui mic. Acest obicei este din moşi-strămoşi, la început s-a făcut numai la băieţi, dar după un anumit timp s-a extins şi la fete. Interesant este că se păstrează până în zilele noastre. Din păcate, sunt unele locuri unde această tradiţie s-a pierdut.

     Obiceiuri pentru aflarea ursitului: De Anul Nou, fetele nemăritate îşi pot afla ursitul îndeplinind anumite ritualuri prestabilite.

• În datini străvechi, acestea numărau şi legau cu ochii închişi al zecelea par din gardul de nuiele iar a doua zi se duceau să vadă cum este parul, ca să ştie cum o să arăte ursitul.

  • Dacă parul era drept, viitorul soţ va fi un bărbat frumos.

  • În cazul în care bucata de lemn era una scorojită, fetele vor avea un bărbat urât, iar dacă acesta era noduros, atunci vor avea parte de un partener bogat.

 

Cum e vremea, aşa va fi şi Noul An

 

     De asemenea, credinţa populară spune că, dacă în ziua de Anul Nou e ger mare şi dacă pe zăpadă se văd multe steluţe, e semn că anul ce urmează va fi bun şi vor fi multe cununii. 

• Dacă în ziua de Sfântul Vasile ninge, anul care urmează va fi unul îmbelşugat, iar dacă este senin şi geros, oamenii vor fi sănătoşi pe parcursul anului. Totodată, se spune că, dacă noaptea de Anul Nou este “lină şi senină”, este un semn că noul an va fi unul bun.

• Dacă vrei să-ți meargă bine în carieră este bine să faci ceva care are legătură directă cu serviciul în prima zi a noului an pentru ca acesta să meargă bine în Anul Nou.

• Nu discutăm aici cât de plăcut este înaintea lui Dumnezeu, dar în general oamenii îşi doresc să aibă cât mai mulți bani, prea puțini se gândesc la sănătate, care este mai bună decât toate.

• Ca să ne meargă bine, la miezul nopții trebuie să avem cât mai mulți bani în buzunare, iar ca să fim norocoşi în noul an trebuie să avem haine noi şi, dacă se poate, ceva de culoare roşie.

• Şi încă ceva de care trebuie să ținem cont: la miezul nopții, uşile se deschid larg ca să iasă anul vechi şi să intre anul cel nou.

• În casă, deasupra uşii, neapărat trebuie să atârnăm vâsc, pentru a avea noroc, spor în casă şi sănătate şi mai ales pentru a atrage îngerii.

La mulți ani cu sănătate! Domnul să vă dea de toate!

E cumpăna dintre ani! Să privim înapoi cu iertare, înainte cu speranţă, în jos cu înţelegere şi în sus cu recunoştinţă!