Sărbătorile de iarnă pentru creștinii ortodocși de rit vechi au loc în perioada  7 – 14 ianuarie.

 

De ce Nașterea Domnului este sărbătorită în două luni diferite. 

 

  Crăciunul pentru creștinii ortodocși de rit vechi este sărbătorit pe 7 ianuarie.  

  – Calendarul iulian sau pe stil vechi este decalat cu 13 zile față de calendarul oficial. Biserica Ortodoxă Română a trecut la noul calendar pe 1 octombrie 1924.

Calendarul iulian si gregorian

   Inainte de Hristos existau doua sisteme de calculare a timpului unui an: unul al egiptenilor – care era mai corect, dar nici el perfect – de 365 zile, altul, al romanilor, care era de 355 zile. Insa, ramanea anual o diferenta de timp de zece zile intre aceste doua sisteme, si chiar intre fiecare dintre ele si calendarul solar.

Dupa aceasta constatare, s-a simtit nevoia de indreptare a lor si a punerii lor in acord cu calendarul ceresc. Astfel, imparatul roman Iuliu Cezar, in anul 46 i.Hr., adopta sistemul de calcul egiptean, sistem care s-a numit „calendarul iulian”. Acest calendar a fost folosit de intreaga crestinatate, timp de 15 secole. Si tot de calendarul iulian s-au servit si Sfintii Parinti la Sinodul I Ecumenic de la Niceea (325), la calcularea datei Pastilor.

Deoarece intre calculul calendarului iulian de 365 de zile si 6 ore si cel al calendarului solar de 365 zile, 5 ore, 43 minute si 46 secunde rezulta anual o diferenta de 11 minute si 14 secunde, s-a ajuns dupa 330 de ani la o diferenta de trei zile (cu cat a ramas in urma calendarul iulian).

Astfel ca, in vremea Sinodului I Ecumenic, echinoctiul de primavara se afla la 21 martie in loc de 24 martie, cat a fost in anul 46 i.Hr., cand imparatul Iuliu Cezar a indreptat calendarul. De atunci, Sinodul a luat ca punct de plecare in calcularea datei Pastilor, ziua de 21 martie, cand a fost atunci echinoctiul de primavara.

Specialistii astronomi au constatat ca, si dupa aceea, din 123 in 123 de ani echinoctiul de primavara retrogradeaza cu o zi. Acest lucru fiind constatat de-a lungul secolelor, invatatii vremii – in Rasarit ca si in Apus – au sesizat faptul si au propus conducatorilor Bisericii indreptarea calendarului, pentru ca tabelele pascale nu mai corespundeau cu ziua lunii pline astronomice.

La 24 februarie 1582, papa Grigorie al XIII-lea a facut o reforma, suprimand zece zile din calendar, astfel incat data de 5 octombrie a devenit 14 octombrie. De atunci calendarul s-a numit „gregorian” sau „stilul nou”.

Congresul de la Constantinopol 1923

Cu toate ca in anul 1923, la un congres tinut la Constantinopol, majoritatea Bisericilor Ortodoxe a hotarat sa renunte la calendarul iulian si sa adopte calendarul gregorian, data Pastilor se calculeaza inca pe baza calendarului iulian, in care echinoctiul de primavara are loc cu 13 zile mai tarziu. De aici neconcordanta cu data Pastelui din Biserica Catolica.

Intre timp, s-a constatat de catre astronomi ca si intre calendarul gregorian din 1582 si cel astronomic exista o diferenta anuala, diferenta care, la 3500 de ani, ar face ca si calendarul gregorian sa ramana in urma cu o zi si o noapte. Calendarul ortodox, indreptat in 1924, va tine seama si de aceasta diferenta.

Biserica noastra, facand parte din randul Bisericilor Ortodoxe, n-a purces singura la adoptarea calendarului gregorian, odata cu adoptarea lui de catre Stat, in 1919, ci abia dupa Consfatuirea interortodoxa de la Constantinopol din 1923, care a hotarat indreptarea calendarului si in Bisericile Ortodoxe, prin suprimarea diferentei de 13 zile cu care calendarul iulian ramasese in urma celui indreptat (adica 21 martie in loc de 8 martie unde ajunsese calendarul iulian).

Data echinoctiului de primavara de la 8 martie, la care ajunsese calendarul iulian, este adusa la 21 martie, corespunzand calendarului solar, cum stabilisera Parintii de la Sinodul I Ecumenic de la Niceea (325).

Calendarul iulian indreptat la Consfatuirea interortodoxa de la Constantinopol va deveni mai corect decat cel gregorian prin adoptarea unui nou sistem al anilor bisecti, adaugand o zi in plus din patru in patru ani, cand luna februarie va avea 29 de zile in loc de 28 zile. Prin aceasta, in calendarul ortodox indreptat, diferenta dintre anul solar si cel civil este redusa – prin modul de bisectare – pana la un minimum de 2,02 secunde (anual), care face ca abia dupa 42.772 de zile calendarul (indreptat) sa mai ramana in urma cu o zi si o noapte.

Calendarul indreptat, intrebuintat de aici inainte de catre ortodocsi, se va numi neo-iulian sau constantinopolitan.

Adoptarea calendarului de Bisericile ortodoxe autocefale

La Consfatuirea interortodoxa de la Constantinopol (1923) n-au participat, insa, toate Bisericile Ortodoxe autocefale sau nationale. De aceea, indreptarea calendarului adoptata aici a ramas sa fie introdusa de fiecare Biserica Ortodoxa la data pe care o va crede potrivita, pentru a nu da nastere la tulburari.

Convinse de necesitatea indreptarii calendarului, din 1924 cele mai multe Biserici Ortodoxe au adoptat acest calendar astfel: Patriarhia Ecumenica de Constantinopol (1924), Patriarhia Antiohiei (1924), Patriarhia Alexandriei (1928), Arhiepiscopia Ciprului (1924), Biserica Greciei (1924) si Biserica Ortodoxa Romana (1924), socotind ziua de 1 octombrie drept 14 octombrie, sarind peste cele 13 zile cu care ramasese in urma calendarul iulian, Biserica Gruziei, Biserica Ortodoxa din Polonia (1924), Biserica Ortodoxa din Cehoslovacia (1951), Biserica Ortodoxa din Finlanda (1917, cu aprobarea Bisericii Ruse), Biserica Ortodoxa Bulgara (1968).

Au ramas, insa, cateva Biserici Ortodoxe cu calendarul iulian neindreptat, ca: Patriarhia Ierusalimului, Biserica Rusa si Biserica Sarba, precum si Manastirile din Sf. Munte Athos, cu exceptia Vatopedului, care se numesc „pe stil vechi”, pentru ca praznuiesc Pastile si toate sarbatorile dupa vechiul calendar, adica dupa „stilul vechi”.

Tradiţii, credințe şi superstiţii

 

Astfel, în această perioadă sărbătoresc Crăciunul credincioșii ortodocși de rit vechi – rușii lipoveni, ucrainenii din Dobrogea, basarabenii și sârbii din Banat.

După ce colindătorii se întorc la casele lor, familiile tradiționale se reunesc la o masă de post, denumită „Cina Sfântă”, după răsăritul primei stele pe cer, semnificație a astrului ce i-a călăuzit pe magi către locul Nașterii Mântuitorului.

• Pe masa din Ajunul Crăciunului, ortodocșii de stil vechi pun aceleași bunătăți de post specifice Sărbătorilor. Moldovenii, ardelenii sau minoritățile de ruși lipoveni, bulgari, ucraineni sau sârbi pregătesc câte 12 feluri de mâncare, în numele apostolilor. Compotul de prune afumate, grâul fiert cu nucă sau sarmalele de post cu hribi sunt mâncărurile care anunță, în noaptea Nașterii Domnului, o mare Sărbătoare.

În ziua de Crăciun, fiecare creștin ortodox de rit vechi merge la biserică, la Liturghie, apoi, la prânz familiile se reunesc la masa tradițională, cu preparate din purcel de lapte fript la jar, sarmale, pește, ciorbe și borșuri, zacuscă, totul stropit din abundență cu vin rubiniu și votcă.

• Rușii lipoveni pun pe masa de Crăciun preparate ca haladet (piftie cu reţetă specială), lapsa (tăieţei fierţi în supă de pui), vareniki (colţunaşi cu brânză). Gospodinele basarabence pregătesc colaci mici şi „ajunel”, pe care le leagă cu o aţă, alături de câteva flori de busuioc, apoi le agaţă de icoana şi le păstrează până când se sărbătoreşte Sfântul Gheorghe. Dupa aceea, le scot şi le dau animalelor să manance, pentru a păzi casa de spiritele rele şi ghinion.

• În noaptea de Ajun, la miezul nopţii, sârbii obişnuiesc să „aprindă banjak-ul”, adică să dea foc unei crengi de stejar. Conform traditiei, acest lucru le va aduce fericire şi noroc întreg anul.

• La masa de Craciun, obiceiul este să pună sub faţa de masă bani şi fân, pentru a atrage bunăstarea casei. Acestea sunt scoase de sub faţa de masa abia de Bobotează, pe 19 ianuarie.

În România trăiesc peste un milion de adepți ai Bisericii Creștin-Ortodoxe de Stil Vechi, îndeosebi ruși lipoveni și sârbi.

  – la Moscova, dar şi în alte oraşe din ţară sunt organizate evenimente consacrate Naşterii Domnului. Programe sportive şi culturale vor avea loc în toate parcurile din capitala rusă. Cu acest prilej, La Moscova va fi organizat un concurs al clopotarilor.

• Patriarhia Moscovei şi a Întregii Rusii va primi doritorii în atelierele sale unde vor învăţa să confecţioneze Steaua de la Betleem, panglici colorate sau felinare din hârtie. Un show teatralizat despre naşterea lui Iisus Hristos este organizat astăzi la Moscova de Patriarhie.

  Vor mai fi organizate Concursuri sportive – „Tragerea de funie”, vor fi proiectate filme vechi despre Crăciun.

• Ruşii din Moscova vor sărbători Crăciuniul în stil popular, cu dansuri tradiţionale ruseşti, ceastuşka, şi colinde, iar fierarii cu o mână pe toiag şi alta pe ciocan vor bate fierul rece al nicovalei şi vor manevra fierul încins, pentru a face demonstraţii publicului curios. Vor avea loc concursuri de construit oameni de zăpadă. Potrivit sondajelor realizate de sociologii ruşi, majoritatea locuitorilor Moscovei petrec sărbătorile de Crăciun în oraş.

    De asemenea, sute de turişti moldoveni, ucraineni şi ruşi se află în această perioadă în staţiunile de pe Valea Prahovei pentru a celebra Crăciunul pe stil vechi.

   

 În ziua de Crăciun, fiecare creştin ortodox de stil vechi merge la biserică, la Liturghie, apoi, la prânz familiile se reunesc la masa tradiţională, cu preparate din purcel de lapte fript la jar, sarmale, peşte, ciorbe şi borşuri, zacuscă, totul stropit din abundenţă cu vin rubiniu şi votcă.

    Singurul lăcaş de stil vechi din Bucureşti este Mănăstirea Adormirea Maicii Domnului, de pe strada Televiziunii, în ţară existând peste 80 de astfel de biserici.

• În România trăiesc peste un milion de adepţi ai Bisericii Creştin-Ortodoxe de Stil Vechi, îndeosebi ruşi lipoveni şi sârbi. Potrivit recensământului efectuat în 2002, numărul ruşilor lipoveni este de 29.774, al ruşilor – de 8.914, al sârbilor – 22.518.

• Sediul Bisericii Ortodoxe de Stil Vechi din România se află la Mănăstirea Slătioara care este o mănăstire ortodoxă de călugări din România, situată în satul Slătioara din comuna Râșca (județul Suceava) și înființată în anul 1947.

 

Din istoricul lăcașului

În anii 1925-1926, mai mulți preoți și călugări au organizat Biserica Ortodoxă de Stil Vechi din România care urma calendarul iulian. În doar 10 ani s-au construit aproximativ 40 de biserici, cele mai multe dintre ele în nord-estul țării. Însă patriarhul acelei vremi a luat măsuri împotriva acestei mișcări, ordonând închiderea bisericilor și trimiterea la închisoare a oricui se opune deciziei. Unul dintre credincioșii închiși avea să fie părintele Glicherie Tănase, care după eliberare s-a refugiat în munți, iar după terminarea celui de al Doilea Război Mondial a reconstruit bisericile și mănăstirile demolate și a pus piatra de temelie a mănăstirii Slătioara.

Situată în comuna Râşca din judeţul Suceava, mănăstirea Slătioara cu hramul „Schimbarea la Față a Domnului“ a fost începută în 1947 și finalizată un an mai târziu. Considerată prea mică, clădirea care avea chiliile de o parte şi de cealaltă a holului şi în capăt paraclisul avea să fie modificată între anii 1978-1982. Atunci s-au construit chilii noi, biserica a fost lărgită, iar întreg lăcaşul a fost sfinţit de către IPS Mitropolit Glicherie Tănase. Însă acest demers de reconstrucţie avea să fie umbrit de incendiul produs în anul 1984 care a afectat clopotniţa, biserica şi noul corp de chilii. Întreaga obşte de călugări avea să se mobilizeze din nou, să reconstruiască și să repicteze biserica, să mărească din nou numărul de chilii pentru că la sfântul lăcaş ajungeau din ce în ce mai mulţi călugări.

Ieromonahul Glicherie Tănase a devenit mitropolitul Bisericii Ortodoxe de Stil Vechi din România în anul 1959. După moartea acestuia, mai multe persoane au cerut deshumarea, iar atunci s-a constat faptul că osămintele erau frumos mirositoare. Din acest motiv au fost spălate cu vin şi unse cu mir, ulterior fiind canonizat sub numele de Sf. Ierarh Glicherie Mărturisitorul.

Tot azi, alte câteva milioane de români sărbătoresc pe stil nou Sfântului Ioan, zi în care îl cinstim pe cel care l-a botezat pe Hristos în Iordan- Ioan Botezătorul.

 

   O parte dintre moldoveni, ucraineni şi ruşi aleg să-şi petreacă Crăciunul în staţiunile din România. Cele mai preferate staţiuni preferate de moldovei sunt Sovata, Sinaia, Poiana Braşov şi Predeal.

   Crestinii care se conduc după calendarul iulian vor sărbători Crăciunul timp de 3 zile, după care încep pregătirile pentru Sfântul Vasile, care mai este numit în popor şi Anul Nou pe stil vechi.

Cum cade Anul Nou la ortodocşii pe stil vechi în 2018

   –  Creştinii ortodocşi pe stil vechi, sărbătoresc Anul Nou cu întârziere de două săptămâni, în fiecare an- în noaptea dinspe 13 spre 14 ianuarie.

  –  În anul 2018 sărbătoarea va fi sâmbătă. În România, ea va fi sărbătorită de creştinii sârbi, ucrainiei, ruşi sau lipoveni.

Tuturor creștinilor ortodocși de rit vechi, le urez Crăciun cu sănătate și lumină!

Sărbători fericite și în tihnă alături de cei dragi și un An Nou binecuvântat!

LA MULȚI ANI!