Sfântul Ierarh Nicolae (San Nicoară)- ocrotitorul copiilor, celor neajutoraţi, soldaţilor şi navigatorilor

7

„Îndreptător credinţei şi chip blândeţilor, învăţător înfrânării te-au arătat pe tine, turmei tale, adevărul lucrurilor.”

Viaţa Sfântului Nicolae, Arhiepiscopul din Mira Lichiei, facatorul de minuni

sf-nicolae-2   Pe 6 decembrie e Ziua Stântului Nicolae, unul dintre cei mai iubiți sfinți, un simbol al blândeții și al bunătății. Toată lumea îl știe drept Moșul care iubește copii, drept ”bunelul” care le aduce portocale și dulciuri celor buni și nuielușe, celor care nu au fost cuminți.

  Născut în anul 270, în vremea împăratului Dioclețian (284-305), unul dintre cei mai cruzi prigonitori ai creștinilor, Sfântul Nicolae a rămas orfan de mic și a fost crescut și educat de unchiul său, care purta tot numele de Nicolae și era episcop în cetatea Patara, din Asia Mică. Primind de la acesta învățătura creștină, Sfântul Nicolae  a fost hirotonit episcop al cetății Mira din Lichia, unde a propovăduit cu îndrăzneală, fapt pentru care a fost persecutat și întemnițat. Eliberat în 313, de Sfântul Constantin cel Mare, la proclamarea Edictului de libertate religioasă, Sfântul Nicolae a jucat un rol foarte important în apărarea credinței împotriva ereziilor, motiv pentru care a fost numit îndreptător sau apărător al credinței.

  Astfel, potrivit tradiţiei, Sfântul Nicolae s-a născut în secolul IV, în provincia Lichia, orașul Patara (Turcia). Părinţii au fost oameni înstăriţi, dar şi foarte credincioşi. 

  • Tatăl său se chema Teofan, iar mama sa Nona. Această binecuvîntată pereche, petrecînd cu bună credinţă în însoţirea cea legiuită şi împodobindu-se cu obiceiul cel bun, pentru viaţa lor cea plăcută lui Dumnezeu şi pentru multele milostenii şi faceri de bine mari,    s-au învrednicit a odrăsli această odraslă sfîntă – singuri ei fiind rădăcină sfîntă – şi s-a făcut cum zice psalmistul : Ca un pom răsădit lîngă izvoarele apelor, care şi-a dat rodul său la vremea sa. Deci, născînd pe acest dumnezeiesc prunc, l-a numit Nicolae, care se tîlcuieşte „biruitor de popor”; şi cu adevărat s-a arătat biruitor al răutăţii, aşa binevoind Dumnezeu spre folosul de obşte al lumii. 

  • După acea naştere, maica sa Nona a rămas stearpă, pînă la dezlegarea din legăturile cele trupeşti, mărturisind singură firea că nu este cu putinţă a se mai naşte alt fiu ca acela, ca numai pe acesta să-l aibă şi întîi şi pe urmă, care din pîntecele maicii sale s-a sfinţit cu darul cel de Dumnezeu insuflat. 

  • Și-a petreacut viaţa în tăcere şi singurătate, însă vestea lui Dumnezeu a fost alta: „În mijlocul poporului să-ţi săvârşeşti nevoinţa ta, dacă voieşti să fii încununat de Mine”.

  • Sosind vremea de şcoală, a fost dat la învăţătura dumnezeieştii Scripturi, iar el cu agerimea cea firească a minţii şi cu povăţuirea Sfîntului Duh, în puţin timp, a ajuns la multă înţelepciune. Apoi, atît de mult a sporit în învăţătura cărţii, pe cît era de trebuinţă bunului cîrmaci al corabiei lui Hristos şi păstorului celui iscusit al oilor celor cuvîntătoare.  – făcîndu-se desăvîrşit în cuvîntul învăţăturii, s-a arătat desăvîrşit şi în lucrul vieţii; de la prietenii deşarte şi de la vorbe nefolositoare cu totul se abătea şi a vorbi cu femeile sau a căuta cu ochii la faţa femeiască, foarte mult se ferea, căci fugind, se depărta de petrecerea împreună cu femeile.sf-nicolae-3 Avînd adevărată înţelepciune şi minte curată, de-a pururea vedea pe Dumnezeu şi totdeauna zăbovea în sfintele biserici, după cum zice proorocul: Voit-am a fi lepădat în casa Dumnezeului meu. De multe ori, cîte o zi întreagă şi cîte o noapte, petrecînd în rugăciunile cele gînditoare de Dumnezeu şi în citirea dumnezeiştilor cărţi, învăţa înţelegerea cea duhovnicească şi se îmbogăţea cu dumnezeieştile daruri ale Sfîntului Duh, cu care se pregătea pe sine locaş vrednic, precum este scris: Voi sînteţi biserica lui Dumnezeu şi Duhul lui Dumnezeu vieţuieşte în voi.

  • Deci tînărul cel îmbunătăţit şi curat, avînd în sine Duhul lui Dumnezeu, se arăta cu totul duhovnicesc, arzînd cu duhul şi slujind Domnului cu frică, încît nu se vedea la dînsul nici un fel de nărav tineresc, ci numai obiceiurile omului bătrîn pentru care tuturor s-a făcut minunat şi slăvit. Căci precum omul cel bătrîn, dacă are obiceiul celor tineri, este luat în rîs de toţi, tot aşa şi tînărul, dacă are năravul bărbatului celui bătrîn, se cinsteşte de toţi cu mirare; pentru că sînt nepotrivite tinereţile pentru bătrîneţe, dar cinstite şi frumoase sînt bătrîneţile în tinereţe.

  • Înălţat Arhiepiscop al Mirelor Lichiei, Sfântul s-a dovedit un bun păstor al turmei sale. Este părintele bun şi înţelept care dăruieşte lumină şi har credincioşilor, este ocrotitor al copiilor şi apărător al credinţei ortodoxe.

  • În vremea prigoanelor lui Diocleţian împotriva creştinilor, Sfântul a fost aruncat în temniţă, însă şi de acolo îi vorbea poporului despre Legea lui Dumnezeu. A fost eliberat după urcarea pe tron a Sfântului Constantin. Potrivit tradiţiei, Nicolae a fost unul dintre Sfinţii Părinţi participanţi la Sinodul de la Niceea.

  • Sfântul Nicolae a apărat dreptatea printre oameni şi a mântuit de la condamnare trei bărbaţi. A fost considerat sfânt de popor chiar din timpul vieţii.

    • Oamenii îl chemau având credinţa că necazurile lor vor fi mântuite.

    • Două dintre minunile sale au marcat profund conştiiţa creştinilor şi stau la baza convingerii că Moş Nicolae aduce daruri în noaptea de 5 spre 6 decembrie.

  • sf-nicolae-7Se povesteşte că Sfântul ar fi salvat de la naufragiu, prin rugăciune, niște marinari, iar de atunci aceştia îl cinstesc şi îl consideră ocrotitorul lor.

  • Popularitatea sa a crescut atât de mult încât în Rusia aproape toate bisericile au colţ de rugăciune închinat Sfântului Nicolae. După o viaţă aspră, dar plină de credinţă a trecut la viaţă veşnică pe 6 decembrie 343, iar din anul 1087, moaştele sale sunt păstrate la o biserică din Bari, în sudul Italiei.

 

Legătura dintre localitatea Bari din Italia și biserica Sfântul Gheorghe-Nou, din București – este tocmai Sfântul Nicolae.

   Situat pe țărmul Mării Adri­a­tice, orașul Bari este un important loc de pelerinaj pentru creștinii din întreaga lume, deoarece aici se află biserica ce adăpostește moaștele Sfântului Nicolae, făcătorul de minuni. Construirea acestei basilici a început în anul 1087 și s-a terminat un secol mai târziu. Basilica fost ridicată pentru a primi moaștele Sfântului Nicolae, aduse din Mira Lichiei – astăzi localitatea Demre din sudul Turciei – de către un grup de marinari din Bari, care doreau să le ferească astfel de invazia armatelor musulmane.

  • Conform tradiției, acest lucru s-a petrecut cu voia Sfântului Nicolae, care apăruse în visul unui preot, spunându-i că dorința sa este ca mormântul să-i fie mutat în Bari. „Mergi şi spune poporului acestuia că, ducându-se în Mira, cetatea Lichiei, să ia de acolo moaștele mele și, aducându-le aici, să le pună în această cetate“, a fost îndemnul primit în vis de către preot.

  • Cutremurat, acesta a mers în biserică şi a povestit vedenia. Cei din cetatea Bari au luat trei corăbii şi, dându-se drept negustori, au mers în Lichia pentru a îndeplini rugămintea Sfântului. Potrivit unei alte tradiții, Sfântul Nicolae alesese orașul Bari drept loc de înmormantare încă din timpul vieții.

  • Moaștele sale au ajuns la Bari pe 9 mai 1087, fiind primite cu mare fast. Evident, era nevoie de un loc reprezentativ unde acestea să fie depuse. Așa avea să înceapă construcția Basilicii di San Nicola, care se va termina în anul 1197.

  • Cripta Sfântului Nicolae, cu 26 de coloane susținând capiteluri bizantine și romanice, a fost sfințită în anul 1089 de către Papa Urban al II-lea.

  • Moaștele Sfântului Nicolae au fost aduse din sudul Turciei de către un grup de marinari din Bari, pentru a le feri de invazia armatelor musulmane.

 

Sfântul Nicolae și bătălia de la Călugăreni

      Se spune ca în timpul celebrei bătălii de la Călugăreni din 1595, voievodul ar fi purtat într-un buzunar de la pieptul cămășii moaștele Sfântului Nicolae. Deși raportul de forțe era net favorabil armatei otomane, oastea românească reușește minunea de a-l învinge pe Sinan Pașa. Nicolae Bălcescu amintește că armata lui Sinan era de 180.000 de ostași, adică de zece ori mai mare decât cea a lui Mihai Vodă, care abia ajungea la 16.000 de oameni și 12 tunuri.

   Deși ar fi fost firesc ca moaștele Sfântului Nicolae să ajungă la Biserica Mihai Vodă, în urma unui vis avut de doamna Stanca, acestea sunt donate în anul 1599 bisericii Sfântul Gheorghe-Nou. Mărturie pentru acest lucra este și cronica lui Radu Greceanu, care amintește de racla dăruită de voievod și pe care este însemnat următorul epitaf în limba slavonă: „Această mână a Sfântului Nicolae au ferecat-o cu aur domnul io Mihail Voevod și Doamna Stanca și fiul lor Necula Voevod, în anul 7108 (1600) ispravnic fiind Mitropolitul Eftimie. Făcută de robul lui Dumnezeu, paharnicul Politimos”.

Mâna dreaptă a Sfântului Nicolae binecuvântează Capitala României

    Dacă moaștele Sfântului Nicolae se află la Bari, atunci vă puteți întreba cum e posibil ca la București, la biserica Sfântul Gheorghe-Nou, credincioșii să se închine la mâna dreaptă a acestuia? Povestea are  rădăcini adânci în istorie.

„În anul 1957 a avut loc deshumarea moaștelelor Sfântului Ierarh Nicolae și examinarea lor antropologică sub autoritatea profesorului de anatomie Luigi Martino, rectorul de atunci al Universității de medicină din Bari. Acesta a constatat, după recompunerea anatomică a osemintelor, existența a numai 48% din trupul Sfântului Nicolae în cripta bazilicii San Nicola”, explica părintele Emil-Nedelea Cărămizaru, parohul Bisericii Sfântul Gheorghe-Nou. Preot la Bari de aproape trei decenii, părintele Mihai Driga ne explică la rândul său de ce nu există nicio contradicție în afirmații: „Moaștele Sfântului Nicolae au fost aduse în 1087, în 1089 au fost puse în mormânt, iar acesta a fost sigilat. Prin anii ’50, un grup de oameni de știință de la Universitatea din Bari au deschis mormântul, au scos sfintele moaște și le-au aranjat în ordine anatomică pentru expertiză. S-a făcut o fotografie și s-a constatat că la Bari se găsea de fapt doar o parte din moaște, ceea ce înseamnă că atunci când mormântul a fost sigilat, aici nu fusese depus trupul întreg. Nu trebuie uitat că după barezi au venit în Mira Lichiei și venețienii, care au luat restul moaștelor, iar apoi le-au oferit  mai multor biserici.” Dar cum a ajuns mâna dreaptă a Sfântului Nicolae la Bucuresti ? Evenimentul e strâns legat de voievodul Mihai Viteazul. Pe vremea când era Ban al Craiovei, Mihai a fost acuzat de către domnitorul Alexandru cel Rău (1592-1593) că ar complota împotriva sa, cu scopul de a-i lua tronul. Din acest motiv, Alexandru îl condamnă la moarte. Constantin C. Giurescu consemnează în „Istoria românilor”, citând o cronică a lui Radu Popescu, că după ce a fost prins de mercenarii lui Alexandru, Mihai a fost adus la București pentru a fi executat. Pe drum, trecând pe langă Biserica Albă, închinată Sfântului Nicolae, Mihai roagă gărzile să fie lăsat câteva momente pentru a se ruga.

Sfântul Nicolae îl salvează pe Mihai Viteazul

     În fața icoanei, viitorul voievod îl roagă pe Sfântul Nicolae să-i salveze viața, făgăduind că îi va înălța o biserică. Rugăciunea îi este auzită, căci, într-un final, Mihai este salvat. O mărturie contemporană ungurească, atribuită lui Szamoskozy, afirmă că ajuns în fața călăului pentru a fi decapitat, acesta este impresionat de atitudinea lui Mihai, lasă securea și fuge. 

  • Impresionați și ei de moment, dregătorii lui Alexandru mijlocesc pentru viața lui Mihai, iar minunea se petrece, acesta fiind eliberat. În semn de recunoştinţă, când ajunge domnitor, Mihai Viteazul înalță Mănăstirea Mihai Vodă, apoi obține prin intermediul unui negustor, contra unei sume consistente de galbeni, mâna dreaptă a Sfântului Nicolae.

   – „O atestare istorică foarte importantă o constituie mărturia dată de un călugăr viețuitor la Bari pe nume Roberto Mnahul (1135-1140). Acesta confirmă faptul că după ce moaștele Sfântului Nicolae au fost aduse din Mira Lichiei la Bari, în anul 1087 și depuse într-o criptă, au lăsat afară un braț pentru binecuvântatea pelerinilor. Acest braț a fost așezat într-o raclă, care a fost pusă într-un loc special amenajat. Acest adevăr istoric este întărit și de o pictură rusească din acea vreme, înfățișând un grup de pelerini aflați în biserica din Bari, care cinstesc mâna Sfântului Nicolae. Din acea pictură se distinge explicit faptul că este vorba despre mâna dreaptă a Sfântului… Un alt document istoric confirmă că:  «acest odor a dispărut în condiții misterioase în perioada Evului Mediu…» (Bollettino di San Nicolla nr. 59/2012). «Misterul» este elucidat de iubitorul de Hristos și mulțumitorul Sfântului Nicolae, Mihai Viteazul exact în perioada menționată… El își vede visul împlinit prin aducerea sfântului odor în Țara Românească”, explică părintele Emil-Nedelea Cărămizaru.

Nu trebuie uitat ca acest gest a fost înlesnit și de faptul că domnitorul era socotit de către curţile imperiale europene un adevărat „prinţ al creștinătății”. De altfel, voievodul îi scria împăratului Rudolf al II-lea: „În ţara mea aş fi putut să rămân liniştit şi sigur fără nicio teamă, dacă nu m-ar fi chemat credinţa mea faţă de creştinătate”. Inclusiv papa Clement al VIII-lea l-a numit „Cavaler al lui Hristos și Apărător al creștinătății”.


mos-nicolae-2De unde vine tradiția împărțirii darurilor, de Sfântul Nicolae?

Dacă teologii știu destul de multe despre intervențiile Sfântului Nicolae la Primul Sinod Ecumenic ținut la Niceea, în anul 325, cei mai mulți dintre oameni îl cunosc datorită bunătății și dărniciei cu cei săraci, singuri, neajutorați și aflați în momente grele.

Una dintre cele mai cunoscute fapte bune ale Sfântului este cea făcută pentru un tată din cetatea Mira și cele trei fiice ale lui.

  • Potrivit tradiției, Sfântul Nicolae a aflat într-o zi că, de durere că nu poate să le ofere zestre, un fost nobil rămas fără avere avea de gând să-și vândă fetele. Mișcat de durerea tatălui și a fetelor, Sfântul Nicolae a aruncat pe fereastra casei bărbatului trei legături cu galbeni şi a ajutat, astfel, familia săracă să evite păcatul adulterului. De atunci și până în zilele noastre, în fiecare noapte a Sfântului Nicolae, cei dragi și în special copiii primesc daruri.

 

Sfântul Nicolae este ocrotitorul celor neajutoraţi, al soldaţilor şi al navigatorilor

    Despre Sfântul Nicolae se mai spune că este iscoada lui Dumnezeu pe lângă rău, şi astfel el ajută văduvele şi orfanii. Tot el este stăpânul apelor şi îi salvează de la înec pe navigatori, apără soldaţii pe timp de război şi de aceea este invocat în timpul luptelor.

 

7 Comentarii
  1. Rodica Boscan spune

    La multi ani tuturor ….

  2. Ioji Bagosi spune

    Multumim .

  3. Elena Nicoleta NiKo spune

    Multumim

  4. Nelu Stan spune

    La mulți ani

  5. Marga Vulpe spune

    Multumim pt. postare !

  6. Mariana Soponaru spune
  7. Gheorghe Crupa spune

    La ulti ani!

Lasă un răspuns