Nocivitatea laptelui – intoleranța la lactoză (”Drumul spre vindecare” – extras din cartea lui Lorenzo Accera) (II)

0

 

NOCIVITATEA LAPTELUI (II)

      Peste tot vedem acelasi mesaj: „Laptele este bun pentru sanatate.” Sau cel putin asa ne spun media si industria laptelui de cand ne stim. Daca nu bei lapte, de unde iti iei calciul? Vrei sa ajungi sa faci osteoporoza? Si vitamina D? Acestea sunt primele intrebari care apar in mintea cuiva cand li se sugereaza sa renunte la lapte. Multi se simt indignati si contrariati cand aud pentru prima data ca laptele si lactatele nu sunt asa de sanatoase precum credeau. Majoritatea dintre noi am crescut cu ideea ca laptele este important pentru sanatate.

     Insa haideti sa analizam cateva realitati: tot laptele de vaca, inclusiv cel „organic”, contine peste 50 de hormoni activi, zeci de alergeni si cantitati mari de grasimi si colesterol. Trei pahare de lapte pe zi contin o cantitate de colesterol egala cu cea a 53 de felii de bacon! Printre ingredientele prezente in majoritatea laptelui de vaca se regasesc cantitati semnificative de pesticide, ierbicide, antibiotice, sange, puroi, fecale, bacterii, virusi si de 200 de ori mai multe dioxine decat se considera „sigur”. Un centimetru cub de lapte de vaca contine pana la 750,000 de celule de puroi si 20,000 de bacterii vii!

Un alt componenocivitatea-laptelui-4nt notabil in laptele de vaca este un hormon de crestere denumit Factor de crestere similar insulinei Unu (Insulin-like Growth Factor One =IGF-1). IGF-1 este hormonul care face vitelul de 27 kg sa devina o vaca de 272 kg. Nu e de mirare ca aproximativ 50 % dintre oameni din occident sunt obezi! Contrar a ceea ce industria lactatelor ne spune, laptele nu promoveaza pierderea in greutate; dimpotriva, promoveaza cresterea in greutate. In cadrul unui studiu finantat de un grant de la Asociatia Internationala de Lactate, 204 barbati si femei sanatosi au fost rugati sa-si mareasca aportul zilnic de lapte fara grasimi sau cu 1% grasimi cu trei cani pe zi timp de 12 saptamani. La sfarsitul celor 12 saptamani, cei care au consumat laptele in plus, au crescut in greutate in medie cu 0.5 kg.

IGF-1 nu mareste doar grosimea taliei cu cativa centimetri, ci multiplica rapid si cancerul la san, la prostata si la colon. Dr.  Walter Willett, M.D., investigatorul sef al Studiului de Evaluare al Personalului din Domeniul Sanatatii, desfasurat la Universitatea Harvard, a descoperit ca un consum de cel putin doua pahare de lapte pe zi dubleaza riscul de cancer la prostata in stadiu avansat si metastatic. Informatiile furnizate de studiul stiintific de referinta al Dr. T. Colin Campbell, China-Oxford-Cornell, arata ca femeile care isi iau proteinele din produsele de origine animala, inclusiv lapte, prezinta un risc de cinci ori mai mare de a muri de cancer la san in comparatie cu femeile care isi iau proteinele din produse de origine vegetala. Alt studiu al Institutului Medical Karolinska din Suedia a aratat ca femeile care consuma doua pahare de lapte pe zi isi dubleaza riscul de cancer ovarian.

alegia-la-laptele-de-vacaMENTIUNI ISTORICE PRIVIND INTOLERANTA LA LACTOZA

    La un moment dat al evolutiei, cca 5000 ani in urma, anumite populatii ( care plecand din Mediul Orient se mutara in Europa) au inceput sa consume lapte de animale si derivate. Adaptarea la consumul laptelui nu a fost doar cultural ci se intampla chiar si la nivel biologic, in practica verificandu~se o puternica selectie pentru toleranta la lactoza.

Dupa Aoki(1991) ,toleranta adultului la lactoza intre nord europeni a crescut de la 5% la 70% in acesti 5000 de ani. ( cca 250 generatii)

Toate mamiferele, inclusiv omul, la inceput erau programate sa piarda, putin timp dupa intarcare, capacitatea de a digera lactoza. Adultul acestor specii nu mai produce enzima lactaza (Simoons 1988) Trecerea spre toleranta la lactoza este pentru noi o marturie istorica solida relativa la introducerea laptelui animal in alimentatia umana la anumite grupuri din populatia mondiala.  La inceput era *Homo*, ce traia in Africa (sau poate si in alte arii asiatice, dar oricum in fasia ecuatoriala) evoluand pna la a deveni Sapiens, alimentandu~se cu fructe, radacini, frunze si flori.Chiar cu mici insecte si cate~odata cu oua de pasari si reptile care faceau parte din prada sa. Una din primele schimbari in alimentatia umana a fost momentul in care am inceput sa fim *carnivori oportunisti*.

.Focul, chiar daca fusese descoperit cu mult inainte, a inceput sa fie raspandit cam cu 120.000 ani in urma, si de atunci Homo Sapiens putea sa~si friga resturi de carcase.  *Umanoizii aveau acces la o carcasa si culegeau resturile dupa ce, cea mai mare parte a altor carnivori oportunisti sfartecau si mancau cam toata prada abandonand carcasele. Maduva oaselor si creierul erau partea principala ramasa, daca nu chiar singura.* (Binford 1985*)  Arcul si sagetile aparura abia de prin anii 20.000 ~ i.C . Un consum raspandit de peste si produse de mare rezulta raspandit incepand cam cu anul 20.000 i.C.

Cam prin 17.000 iC, incepusera sa fie recoltate ceralele salbatice, intre care graul si orzul, care erau macinate si transformate in faina, lucru evidentiat de descoperirile arheologice ale uneltelor folosite. ( unde in prezent se afla Israelul)  Pe la 13.000 iC, descendentii acestor populatii se ocupau in mod predominant si intens cu recoltarea acestor cereale salbatice, astfel ca mai lipsea doar o treapta pana la dezvoltarea agriculturii ( Eaton 1988)

Tranzitia la agricultura fusese necesara ca rezultat al treptatei cresteri a populatiei. Procentul de produse derivate din plante era de 90 % contra 10% a celor animale.

Dintr~o specie de vanatori ~ culegatori devenira *agricultori~pastori* si incepand sa consume lapte de animale domestice, se initia procesul de adaptare genetica privind toleranza la lactoza. (.——–)

In prezent capacitatea adultului de a produce lactaza caracterizeaza in principal acele grupuri de populatie descendente ale primelor grupuri de oameni care au crescut animale “de curte” ce produceau lapte, adica  europenii, in particular populatiile din Europa de N si emigrantii din aceste grupuri spre alte natiuni . Carenta in lactaza au azi circa 20% din albii din America, 90-100 % din asiatici, 75 % din afro-americani, 80% din indigenii din America si 50 % din hispanicii din lume. ( Mogelonsky 1995)

Acum, ca sa se poata spune ca a bea laptele de animal este complet sanatos, doar pt.ca   30 % din populatia mondiala este toleranta la lactoza, ramane inca de vazut. (…….)

Foarte adesea, prezenta sau absenta enzimei lactaza a fost prezentata ca unic mod de a privi aceasta chestiune, privind consumul de lapte la adulti.

Dar, este acesta singurul factor implicat in adaptarea organismului? Stim ca natura predispune la formarea enzimei renina in stomacurile copiilor mici, ea fiind principala enzima care ajuta la digerarea laptelui. Atunci, de ce stomacurile adultilor (la toate mamiferele)  nu o mai produc?   Acesta este un exemplu pentru a demonstra ca alte schimbari genetice sunt necesare pentru a ne adapta la consumul de lapte ( in afara de adaptarea care s-a realizat pentru lactoza)

Chiar si cand, in urma unei schimbari importante in alimentatie, a intervenit o adaptare partiala sau totala a organismului, nu putem exclude ca aceasta nu comporta inca un pret de platit .Acesta este cazul, de ex, a trecerii in neolitic la agricultura, acum 15.000 de ani in urma, si care datorita consumului marit de alimente cu amidon, au inceput sa apara cariile dentare iar susceptibilitatea la anumite boli acute si degenerative a crescut in mod dramatic. In acest punct ar fi oportun sa urmarim putin istoria “moderna” umana privind introducerea in alimentatie a laptelui de vaca, pas cu pas in diverse parti ale lumii .


EUROPA

Nu trecu mult timp de la trecerea la agricultura a civilizatiei Mesopotamice, cand se incepu domesticirea si cresterea anumitor animale ( intre mileniul 3 si 4 inainte de Hristos) Sunt dovezi scrise ce vorbesc despre laptele de camile si de capre, dar majoritatea consumului de lapte apartinea doar proprietarilor de animale, nomazi si pastori.

lapte-de-vaca-1Scriitori ai antichitatii fac referiri la arta producerii de branzeturi. De fiecare data cand productia de lapte incepea, producerea de branzeturi o urma imediat, deoarece era una din metodele, impreuna cu prod. de unt, de a conserva laptele care era un produs atat de perisabil .

Homer, 1184 i:C, face referiri la branza produsa in pesterele din muntii Greciei, din lapte de oaie si capra. Varrone, in 127 i:C, nota diferenta de digerabilitate la diversele tipuri de branzeturi, facute in diverse locuri. Hipocrat afirma in anul 377 i.C :” Pentru fiecare in parte este benefic laptele propriei specii, dar cel ce apartine altor specii este daunator” El mai observa ca laptele de animal putea sa dea simtome acute gastrice si urticarie.

Aceeasi opinie o are ( doua mii de ani mai tarziu)  si dr. Clark din Dublin ( “Human Milk” – in Transactions of the Royal Irish Academy, 1786) care scrie impotriva folosirii laptelui animal la copii. (……..)

Productia de lapte de vaca, ca sursa importanta de venit pt. tarani, e o situatie la care s-a ajuns in Europa abia dupa Evul Mediu. Pana atunci, laptele de capra si oaie era preferat atat deoarece era ceva mai usor de digerat cat si pt. ca laptele de vaca era mai greu de obtinut deoarece nu puteau sa-i lipseasca pe vitei in totalitate de laptele matern.

In Evul mediu, productia de lapte in Europa centrala si de est era adesea restransa doar la zonele montane. Arta prod. de branzeturi era transmisa si imbunatatita de la o generatie la alta. In acest mod a aparut tipicul “cheddar” , barnza produsa in regiunile din N Europei, cu scopul de a conserva laptele pe timp de iarna. Incet , incet campiile di Europa incepura sa se mareasca si sa fie disponibile pt. animalele domestice, asa incat productia de lapte crescu, si cu ea si cea a branzeturilor care se diversifica.. Vorbim de Edam si Gouda in Olanda, de o ampla gama de branzeturi franceze, si pt. a mentiona doar un sortiment de-al nostru, italian Parmigiano , despre care s-a scris prima data in 1579. (…..)

De la a doua jumatate a sec al XVIII-lea, productia de mozzarella  se raspandi putin in toata Italia meridionala. Bivolita fiind introdusa in Italia abia in sec al XVII-lea,  mozzarella de bivolita aparu pe la inc. sec al XX-lea. Si ajungem sa mentionam si nordul Europei, Scotia. Aici populatiile de agricultori se mutara venind din Europa centrala, se pare prin sec al XVI-lea, aducand cu ele  graul si orzul, animalele domestice, oi si capre. Pe locurile unde se instalau, taiau padurile pt a crea pasuni si campuri de cereale. (Smith, 1995)

AMERICA

Pana la sosirea lui C.Columb si a europenilor, populatiile din “Noua Lume” traiau fara animale de lapte, vaci, oi sau capre. Singura specie de “animale de curte” erau curcanii, cainii si o specie particulara de rata. In America de sud singurele animale domesticite erau lama si alpaca, ambele din familia camilelor, si care erau folosite ca animale de tractiune.

Scrierile americane din acele timpuri aratau ca animalele domestice din Europa au fost aduse in New England in sec al XVII lea si  in Minnesota pe la 1820.(…..)

Simons (1967) scrie “ Vacile erau rar mulse, fiind crescute mai ales pt. piele si apoi pt. carne. “  Cand spatii de teren din ce in ce mai mari devenira disponibile pt. colonizatori, incepu sa creasca si nr. animalelor domestice, acestea avand acum pasuni mai mari.(…..)

In Vermont aparu prima fabrica pt. productia untului in 1880. Abia in jurul acelei date, taranii incepura sa importe din Europa rase de vaci de lapte. Acesta este un indiciu ca in acel timp business-ul laptelui crescuse semnificativ si devenise, din punct de vedere economic, foarte important pt tarani. Prima masina automata de muls era cu pedale si incepu sa se raspandeasca dupa 1890. Noi tehnologii faceau posibil ca laptele sa stea la rece pt. ceva mai mult timp. In jurul anului 1860, primele vehicule frigorifice ( ce utilizau compresia amoniacului) erau folosite pt transportul prod. cazeare. In 1921 , 5000 de frigorifere mecanice au fost produse in Statele Unite. 10 ani mai tarziu, numarul lor ajunsese sa depaseasca milionul, si dupa 6 ani, la cca 6 milioane. Dar productia de masa a frigoriferelor moderne incepu dupa al II-lea RM.  Procesele de pasteurizare a laptelui, intre timp au facut sa creasca increderea consumatorilor in lapte. In 1939, cca 25%  din laptele produs in Vermont, era pasteurizat, iar in 1952 aproape in totalitate.

In ce priveste dezvoltarea productiei de branzeturi? Ea se raspandi imediat in America, dar pana in al XIX-lea sec ramase o industrie taraneasca locala. In 1851, primul stabiliment pt producerea branzeturilor fu construit la N.Y. de Jesse Williams.

Pana in 1880 erau deja 3923 fabrici in Statele Unite, care ajungeau sa produca 98.000 tone de branzeturi. Pana in anul 1904 se inregistra o crestere de 50%, apoi in 1920 s-a ajuns la 190.000 tone si 1.000.000 tone in 1970. La inceputul anilor 90 s-a ajuns in America la o prod. de 2.720.000 tone, iar la inc. acestui mileniu la 3.630.000

ASIA

In timp ce laptele si derivatele sale devenisera importante d.p.d.v. economic, pt. taranii din multe regiuni a lumii occidentale, nu la fel se intampla in Asia. Unul din directorii “Chinese Bejing Food Research Institute, dr. Wang Qing, caruia i se datoreaza decizia de refuzare a unei politici in favoarea dezvoltarii unei prod. cazeare in China, la sf. anilor ’80,  spune ca chinezii nu pot consuma lactate deoarece sunt intoleranti la lactoza, fapt documentat in literatura medicala. Azi, 80% din populatia Chinei este intoleranta la lactoza , pana in 8 ani

 (…)

“Cazul China”

Cea mai antica dintre marile civilizatii, cea chineza, nu produsese si nu consumase lactate pana in timpuri foarte recente. In timpul anilor ’80, un grup de cercetatori de la Cornell University facura un studiu de cercetare gigant, privind obisnuintele alimentare a 80 de milioane de persoane in China, un cadru general ce acoperea 25 din marile provincii chineze, totul pt. a determina corelatiile intre alimentatie si diversele tipuri de boli. “Consumul de lactate era practic nul in aproape toate provinciile, cu exceptia catorva puncte limitate, ca exceptii, in partea cea mai occidentala”   Kenneth Pomeranz si Philip Huang (2001) ne explica ce se intamplase. Agricultura in Anglia ( si Europa) alterna campurile arabile si pasunile inca din sec al XVIII-lea, iar culturile arabile erau si ele alternate intre cele pt alim. omului si cea pt alim. bovinelor. In China in schimb, practic nu existau spatii pt. pasuni iar spatiul pt culturile furajere era foarte redus.

Civilizatiile unde cresterea animalelor devenise importanta, stiau ca o buna parte din recolta de cereale trebuie sa fie destinata animalelor . O economie bazata pe produse animale, duce la o utilizare intensiva de resurse, o risipa, in sensul ca este necesar un spatiu de 17 ori mai mare ( ca paritate de proteine si calorii alimentare furnizate) decat la o economie bazata pe produse agricole, de 14 ori mai multa apa, si de 10 ori cantitatea de energie folosita.  Mai mult de jumatate din apa consumata azi in Statele Unite este folosita pt. cresterea animalelor (…..)

China lua in schimb directia opusa, preferand o economie bazata pe produsele agricole destinate consumului uman.

Peninsula Araba

Putem sa spunem ca Arabii au fost prima populatie care a inceput sa consume lapte ? Cu siguranta e asa, se intampla pt. prima data in sud-vestul asiatic, unde beduinii reusira sa aiba primele animale domesticite, intre al doilea si al treilea mileniu inainte de Hristos.

Dar asa cum spunea Iddings,(1999) “istoic vorbind, majoritatea productiei de lapte venea din partea proprietarilor si pastorilor si nu era practic necesara conservarea sau procesarea laptelui. “ si acesta era dat in principal de camile si capre. Cateva vaci au fost introduse in peninsula araba din Mesopotamia, dar pana la dezvoltarea recenta din ultimele trei decenii (1970-1990) vacile erau o raritate absoluta. Bovinele erau folosite in principal ca animale de transport sau de tractiune ( pt. a trage apa din puturi) si doar secundar cu rol de furnizor de lapte pt consumul uman. Abia in anii ’70 incepu sa apara fabricile din ind. Cazeara, la inceput in nr. mic apoi din ce in ce mai multe. Din statisticile Emiratelor Arabe Unite : inainte de anii 1970 prod de lapte era limitata doar pt. uzul familial

apoi in 1976 era de 2.605 tone, in 1992 -18.465 tone. Azi cantitatea si varietatea produselor cazeare din supermerket-uri face ca produsele traditionale sa devina de domeniul trecutului .

   INDIA

Grupul intolerant la lactoza este prevalent in India, ceea ce ne da o indicatie asupra faptului ca, consumul de lactate si-a facut loc in obisnuintele alimentare doar de recent timp. Cum am mai spus, sunt trei momente distincte :

  1. a) scazutul consum de lapte ( pana in sec al XVIII lea ;

 Cand autoritatile religioase din India, stabilira in scrierile lor antice religioase , divinitatea vacilor, stiau ele ce fac. Daca s-ar fi ales cresterea vacilor, intreaga productie agricola a natiunii ar fi fost in pericol, si cresterea lor pt carne ar fi adus vacile in directa competitie cu populatia , datorita slabei  cantitati de produse agricole.  S-ar parea deci ca traditionala “vaca sacra” deriva dintr-o consideratie economica in acele timpuri antice, cand sacerdotii incercau sa porneasca o reforma agrara.

  1. b) productia de lactate devine economicamente importanta pt. tarani (pana prin anii ’80)

Colonizatorii englezi incepura sa organizeze o agricultura cu plante furajere in Europa. Astfel taranii din India au invatat si ei sa creeze recolte furajere alaturi de cele pt alim. umana,  rotand recoltele anual. Cresterea animalelor decola ca activitate economica in urma cererii de carne la export. La un moment dat si lactatele au inceput sa fie o relevanta sursa de venit pt. proprietarii de vaci, si atunci tot mai multi crescatori se indreptara spre prod. cazeara.  (….)

  1. c) era industriei laptelui a sosit;

   India este azi a doua natiune dupa Statele Unite care produce mari cantitati de lapte. Productia a crescut de la 21,2 mil tone in 1968, la 78 mil.tone in in 1999. Industria derivatelor de lapte a crescut si ea in mod exponential, cu laptele condensat, produse pt. nou nascuti, branzeturi , unt si alte produse cazeare.

AUSTRALIA

Si aici consumul de lactate a cunoscut o accelerare importanta in prezent, si nu poate fi comparat cu nimic altceva petrecut in trecut. In ultimele decenii, in aceasta natiune consumul de branza / persoana a crescut cu  400 % in ultimele decenii.

Intre 1958-1959 consumul mediu era de 2,6 kg de branza

Intre 1978-1979 consumul mediu era de 5,3 kg

Intre 1996-1997 consumul mediu era de 10,7 kg

                                          CAPITOLUL III                   

              “ VEI  RESPECTA MEDICUL SI ANALIZELE SALE DE LABORATOR”

Acest capitol nu l-am mai tradus pt ca poate parea dificil si plictisitor pt. cei ce nu sunt cadre medicale. In esenta insa, prezinta toate analizele ce se pot face in prezent pt stabilirea intolerantei la lactate, dar sublineaza in acelasi timp, ca nici o analiza nu este complet sigura 100%, deoarece s-au facut studii si s-a demonstrat ca un mare procentaj de persoane la care testele erau negative ( deci rezulta toleranta ) ele in fapt erau totusi intolerante. Oricum se face referire la foarte multe boli si cazuri, prezentandu-se lucrarile din care s-a citat.  Lucru care m-a facut sa gandesc: cine naiba ar mai vrea in acest caz sa piarda timp si bani cu doctori si analize , cand imi pare mai mult decat evident ca cea mai buna analiza o poate face insasi persoana in cauza: destul sa aiba vointa si sa intrerupa consumul de lactate de orice fel pe o anumita perioada de timp, 1-2 luni macar si apoi sa-si evalueze singura simtomele. Totusi trebuie sa fie foarte decisa si riguroasa, in sensul ca in perioada de abstinenta, sa nu “guste  putina ciocolata sau ighetata” sau mai stiu eu ce alte produse facute cu lapte praf, si la toate produsele pe care le cumpara sa citeasca pe eticheta ingredientele, sa vada daca nu cumva contin lapte sau derivate. Iar celor carora se gandesc ca poate ei fac parte din cei 30% din populatia mondiala care au toleranta la lactate, (si poate organismul lor reuseste “s-o scoata la capat” cu cazeina ) tin sa le reamintesc ca nu vor scapa insa de efectele devastatoare ale hormonilor de crestere  care probabil pana la o anumita varsta nici nu le sesizeaza, dar dupa aceea.?????!!!!!!

De asta va zic : fiecare  pe pielea lui si dupa capul sau sa faca !

                   CAPITOLUL IV : 
                               “ SA NU DAI MARTURIE FALSA NICI DESPRE CALCIU     

                                                       NICI DESPRE PROTEINE “

                                                   PASTEURIZARE SI MANIPULARE CHIMICA

                 “ Din pacate, uzul excesiv care s-a facut cu laptele si derivatele sale a provocat deja slabirea sistemului imunitar al omului, a constitutiei sale fizice, al caracterului sau si va trebui mult timp pentru stergerea cicatricilor pe care aceste alimente le-a lasat asupra cel putin teri generatii.”   Gagnè Steve in “ Energetics of food, Spiral Scienic”

      Cine foloseste laptele de vaca si implicit hormonii sai, tinde sa creasca mai mult si, si organele sale vor avea dimensiuni mai mari, dar mai putin compacte si cu o structura relaxata. Acest lucru e valabil pentru. ficat, intestin si creier. Rezulta ca emotiv, fizic si mental aceste persoane sunt construite biologic vorbind, sa fie mai lente, mai putin istete, mai sensibile si mai molatece. Cei care s-au alimentat cu lapte de vaca dintotdeauna si continua sa o faca, in general blocheaza dezvoltarea constiintei la stadiul emotiv, care e cel mai inalt stadiu la care se poate ajunge si nu va putea evolua la nivelul constiintei sociale, ideologica sau cosmica. Se auto-anesteziaza prerogativele rasei umane: intelegerea problemelor etico-morale si constientizarea lor. Noi il vrem ca un om privat de autonomie emotiva si mentala, fara sa mai vorbim de problemele ce apar la nivel fizic. Hormonii bovini consumati pentru toata viata sunt calea cea mai buna pt a obtine aceste lucruri..

    Psihologul Saul Miller  scrie “ In ceea ce priveste consumul de lapte de vaca la adulti, atat din experienta personala cat si din practica medicala, am constatat ca lactatele in exces alimenteaza si intaresc  tendinta la atasament, la sentimentalism la o lipsa de judecata ( logica) si la depresie. Multe persoane se “canocivitatea-laptelui-1tara” de altele intr-un mod care limiteaza  cresterea lor si duce la dependenta si depresie. (..) Persoanele care mananca multe lactate am observat ca au tendinta sa transfere responsabilitatea propriului comportament…

Lactatele au un efect de acumulare pe toate organele, in partcular, fiind un produs a glandelor mamare, se concentreaza in majoritate in tesutul glandular uman, in organele de reproducere. Deci cele mai lovite sunt : sanii, uterul, ovarele, prostata, tiroida, cavitatile nazale, hipofiza, urechea, si zona cerebrala din mijlocul creierului. La inceput efectele nocive se manifesta ca o acumulare de mucus si grasimi care in cazul plamanilor, progresiv pot duce la reducerea capacitatii de respiratie..

Multe persoane ce consuma zilnic lactate au in mod constant mucus in nas sau in ureche, si sufera de repetate rinite alergice sau probleme cu urechea. Cand aceste acumulari vizeaza rinichii sau vezica biliara se formeaza calculii (pietrele) . In mod special ma refer la efectele branzeturilor, alimente foarte concentrate in cazeina, care in ziua de azi fac parte integranta din alimentatia tuturor. Daca mancati 150-200 gr. de branza, fiti atenti, ca de fapt consumati 600-800 ml lapte ( fara apa) . Apa, care este rezerva alcalina din lapte, este extrasa in timpul procesului de prelucrare, deci rezulta ca branzelurile sunt FOARTE ACIDE.

 In fine, consider ca abuzul de lactate contribuie la numeroase probleme de sanatate, in primul rand la cancere de orice tip , cistite, toate bolile de piele alergiile, problemele auditive, calculii, multe dintre bolile mentale, sexuale, artrite, reumatism, etc.

  Azi laptele este : standardizat, pasteurizat, omogenizat, tratat, congelat, evaporat, condensat, pulverizat, aromatizat, si alterat inainte de a ajunge la consumator.

Prin centrifugare, proces prin care se permite sa se separe laptele de smantana, se produce o importanta oxidare a laptelui ce are ca, consecinta, pierderea valorii nutritive a acestuia. Apoi laptele este omogenizat, pentru a ascunde laptele vechi in cel proaspat. Bine-nteles ca aceasta se face fara stiinta publicului consumator. Acest procedeu are mai multe functii estetice, laptele ramanand mai mult timp cremos, si cu o culoare mai alba.

 

Lasă un răspuns