De ce ne fac bine fructele şi legumele? Teoria îndrăzneaţă care explică efectele acestor alimente.

2

         Fructele şi legumele sunt alimente benefice sănătăţii noastre, nu încape nicio îndoială. Deşi oamenii de ştiinţă încă dezbat câte porţii ar trebui să mâncăm zilnic – cinci? şapte? – sau dacă o alimentaţie vegană e mai bună decât una omnivoră, un lucru e totuşi clar: e bine să mâncăm legume şi fructe.

  • Dar s-a întrebat cineva „de ce” e bine să facem asta? Convingerea comună este că fructele şi legumele sunt bune deoarece sunt bogate în antioxidanţi, care combat stresul oxidativ, ce ne îmbătrâneşte celulele, ne deteriorează ADN-ul şi ne predispune la boli. Dar unii au altă părere: fructele şi legumele ne fac bine tocmai pentru că ne stresează! Iată o opinie paradoxală, dar care explică în mod incitant unele dintre „misterele” şi „miracolele” acestor alimente vegetale, precum de ce este o mare diferenţă între a consuma fructe + legume şi a lua vitamine şi alte suplimente alimentare, cumpărate de la farmacie.

Fructele şi legumele ne fac bine pentru că încearcă să scape de noi

     Iată opinia unui cercetător important în domeniu: Mark Mattson, conducătorul laboratorului de neuroştiinţe din cadrul National Institute on Aging, din SUA, care studiază de ani de zile modul în care sunt influenţate celulele umane de către compuşii fitochimici (substanţe chimice din plante).

  • Contrar părerii că vitaminele ar acţiona direct ca antioxidanţi în celule, el crede că e vorba de un efect indirect. Ca şi exerciţiul fizic, substanţele fitochimice ne stresează organismul într-un mod care, în cele din urmă, îl face mai puternic.
  • Acele substanţe defensive pe care plantele le folosesc ca arme, în încercarea de a scăpa de cei care le mănâncă (la fel ca şi substanţele pe care le fabrică pentru a se apăra de alte ameninţări din mediu, precum căldura excesivă sau seceta), tocmai acelea sunt cele care „ne stresează într-un mod benefic”. Organismul nostru le percepe ca fiind uşor toxice şi răspunde la ameninţare declanşând un proces de detoxificare – pe baza unui mecanism biochimic străvechi – menit să descompună moleculele respective şi să le elimine din corp. 

fructele-si-legumele

 

  • Când, în urma consumului de fructe ori legume, o asemenea substanţă pătrunde în organism, ea declanşează fabricarea unei proteine numite Nrf2, despre care se crede că joacă un rol absolut esenţial în procesul de îmbătrânire. Proteina Nrf2 activează, la rândul ei, peste 200 de gene, ce codifică sinteza de molecule implicate în procesul natural de detoxificare: substanţe antioxidante, enzime care să metabolizeze toxinele, proteine care să asigure eliminarea metalelor grele şi compuşi care distrug celulele canceroase.
  • Acesta este secretul acţiunii benefice pe care fructele şi legumele o au asupra noastră. Nu ne aduc de-a gata antioxidanţi care să combată stresul oxidativ, ci stimulează producţia naturală de antioxidanţi şi alte substanţe cu rol pozitiv esenţial în biochimia organismului. 

consumul-de-legume-fructe-copii

    S-ar explica, astfel, de ce lipsa exerciţiului fizic şi alimentaţia din care lipsesc fructele şi legumele sunt asociate cu apariţia unor boli. În absenţa acestui „stres hormetic” reprezentat de exerciţii şi de substanţele fitochimice, celulele noastre devin trândave, spune Mark Mattson, iar mecanismele lor interne de apărare slăbesc. Ca urmare, metabolismul devine mai puţin eficient, apare rezistenţa la insulină, devenim mai puţin capabili să neutralizăm oxidanţii produşi în celule şi aşa, încet-încet, pe măsură ce se se amplifică disfuncţiile la nivel celular, apar boli degenerative. 

         Alţi cercetători acceptă ideea hormezei, dar au o perspectivă diferită: capacitatea noastră de a percepe semnale din partea plantelor (prin substanţele fitochimice conţinute în acestea) nu este una reactivă şi defensivă, ci proactivă. Prezentată de asemenea în articolul citat din Nautilus, acestă viziune este împărtăşită, printre alţii, de David Sinclair şi Konrad Howitz, de la Universitatea Harvard; ei consideră că e vorba nu atât de o apărare a organismului de substanţele „stresante” din plante, cât de perceperea gradului de stres cu care s-au confruntat plantele pe care le mâncăm. Cumva, noi, oamenii, tragem foloase de pe urma stresului altora (plantele); savanţii numesc acest fenomen – xenohormeză.

       Substanţele cu pricina nu sunt neapărat fabricate de plante pentru a îndepărta animalele fitofage; pot fi produse ca răspuns şi ca adaptare la o altfel de ameninţare, de exemplu secetă sau radiaţie ultravioletă excesivă. 

  • Animalele care se hrănesc cu aceste plante „află” astfel – nu conştient, desigur, ci la nivel celular, biochimic – despre stresul ambiental la care a fost supusă planta şi „se pregătesc” şi ele – tot involuntar – să îi facă faţă. Deci, crede Sinclair, perceperea acestor semnale date de substanţele fitochimice s-ar fi putut dovedi avantajoasă în cursul evoluţiei, ajutând animalele erbivore să se pregătească pentru condiţii dificile, organismul lor întărindu-şi mijloacele defensive. 

fructe

 

  • E o idee cât se poate de interesantă şi, dacă va fi confirmată de cercetările ulterioare, ar putea avea implicaţii foarte importante pentrtu agricultură. Agricultura modernă, care apără în mare măsură plantele de stresul ambiental, prin irigaţii şi tratament cu pesticide, produce plante cu semnale xenohormetice slabe, iar aceste plante „molâi”, cu mecanisme adaptative slăbite, nu ne mai ajută nici pe noi să ripostăm viguros şi să ne întărim astfel sănătatea.
  • Soluţia cercetătorilor? Să cumpărăm plante „stresate”, crescute în condiţii naturale, nu cocoloşite cu tratamente agricole moderne, e de părere David Sinclair. E un argument în favoarea consumului de legume şi fructe rezultate din agricultura organică, deşi subiectul este foarte controversat, alţi specialişti susţinând că produsele vegetale organice nu sunt mai nutritive sau mai sănătoase decât cele obţinute prin agricultura convenţională. 

 

fructele-si-legumele-1      Încercarea de a explica beneficiile consumului de legume şi fructe prin mecanisme hormetice reprezintă, cu siguranţă, o viziune interesantă, dar e nevoie de mult mai multe studii pentru a dovedi că aşa stau lucrurile, dincolo de orice îndoială. 

  • Dar atât mitohormeza, cât şi xenohormeza sunt idei care au meritul de a invita la o reflecţie mai aprofundată asupra relaţiilor noastre cu hrana, cu plantele, cu biosfera în ansamblu. O formă de viaţă printre milioane de alte forme de viaţă terestre, noi, oamenii, avem cu  lumea vie legături extraordinar de complexe, încă enigmatice în mare parte, iar încercarea de a reduce această ţesătură de relaţii la înghiţirea unor pastile de suplimente alimentare e hazardată. Cel mai uşor mod de a ne apropia de adevărata natură a relaţiei dintre noi şi plante – oricare ar fi aceea – este să mâncăm pur şi simplu legume şi fructe, cât mai variate şi puţin prelucrate, împărtăşindu-ne astfel din Natură în cel mai firesc şi sănătos mod.
2 Comentarii
  1. Adina Maria spune

    TREBUIE SA NE HRANIM, asta e modalitatea de a trai, a exista, asa a lasat Dumnezeu si gata.

  2. Vasile Stan spune

Lasă un răspuns