14 Septembrie – Ziua Crucii – Simbolistica, tradiţii şi obiceiuri de Înălţarea Sfintei Cruci

9

      Pe data de 14 septembrie creştinii ortodocşi si catolici celebrează două evenimente importante, ambele legate de lemnul Sfintei Cruci, cea pe care a fost răstignit Isus Hristos:

  • Aflarea Crucii pe care a fost rastignit Mantuitorul si inaltarea ei solemna in fata poporului de catre episcopul Macarie al Ierusalimului, in ziua de 14 septembrie din anul 335;

  • Aducerea Sfintei Cruci de la persii pagani, in anul 629, in vremea imparatului bizantin Heraclius, care a depus-o cu mare cinste in biserica Sfantului Mormant (a Sfintei Cruci) din Ierusalim.

             Prima sărbătorire solemnă a Crucii a avut loc în anul 335, cu prilejul consacrării celor două bazilici ridicate la propunerea mamei împăratului Constantin, Sfânta Elena: Bazilica Martyrium sau Ad Crucem, pe Golgota, şi Bazilica Anastasis, adică a Învierii.ziua-crucii-10

  • Consacrarea s-a făcut în ziua de 13 decembrie. Sub numele de „Înălţare”, sărbătoarea a trecut în Occident şi, cu începere din secolul al VII-lea, la 14 septembrie se comemora redobândirea preţioasei relicve de către împăratul Heraclie, în anul 628.

  • Cu paisprezece ani în urmă, regele persan Cosroe Parviz, cucerind Cetatea Sfântă, a luat ca pradă şi racla cu lemnul Sfintei Cruci. Urmele acestei părţi din Cruce s-au pierdut definitiv în anul 1187, când a fost luată de episcopul de Betleem şi dusă în bătălia de la Hattin. Au rămas doar bucăţile trimise de Sfânta Elena la Constantinopol şi la Roma.

           Evanghelizarea înfăptuită de apostoli este prezentarea „lui Cristos răstignitul pe cruce”. Creştinul, primind acest adevăr, „este răstignit cu Cristos”, adică trebuie să poarte zilnic crucea proprie, suportând injurii şi suferinţe, după cum şi Cristos, purtând pe spate patibulum (braţul transversal al Crucii, pe care condamnatul îl purta pe spate până la locul execuţiei unde se afla îngropat fix în pământ stâlpul vertical), a fost silit să primească insultele mulţimii pe drumul spre Golgota. Suferinţele, care continuă în trupul mistic al Bisericii, starea de crucificat a lui Cristos sunt o contribuţie la răscumpărarea oamenilor şi asigură participarea la gloria Celui înviat.

           Aceasta este energia care a dat putere martirilor creştini să treacă prin atâtea suferinţe. „Mai de folos este pentru mine să mor în Isus Cristos”, scria Sfântul Ignaţiu de Antiohia înainte de a fi martirizat, „decât să poruncesc întregului pământ. Îl caut pe acela care a murit pentru noi; pe acela îl vreau, care pentru noi a înviat. Se apropie pentru mine clipa naşterii. Aveţi milă de mine, fraţilor. Nu mă împiedicaţi să ajung la viaţă, împotrivindu-vă ca eu să mor; pe mine, care doresc să fiu al lui Dumnezeu, nu mă predaţi lumii şi nici nu încercaţi să mă ademeniţi cu cele pământeşti; lăsaţi-mă să ies la lumina cea curată; când voi ajunge acolo, voi fi om întreg şi viu. Îngăduiţi-mi bucuria de a fi imitatorul dragostei Dumnezeului meu. Dacă cineva îl are în el însuşi, să înţeleagă ce vreau eu şi să-i fie milă de mine, ştiind cât dor mă apasă”.

   ziua-crucii-1 Ca semn de cinstire a celor două evenimente, pe data de 14 septembrie a fiecărui an are loc o ceremonie specială, prin care Sfânta Cruce este scoasă din Altar în mijlocul lăcaşurilor de cult, în timp ce enoriaşii rostesc la fiecare cerere a preotului „Doamne miluieşte”. După ce toţi credincioşii s-au închinat, pe rând, şi au sărutat Sfânta Cruce, preotul duce crucea pe iconostas, unde va rămâne până la odovania sărbătorii, ce are loc pe 21 septembrie.

   Înălţarea Sfintei Cruci este o sărbătoare importantă, amintind credincioşilor despre patimile Mântuitorului, motiv pentru care în această zi se ţine post, pentru sănătatea familiei şi spor în gospodării.

        – În zonele viticole, după Ziua Crucii se trece la culesul viilor, pe când în alte părţi se bat nucii ori se adună ramuri de alun, despre care spune că, dacă vor fi culese de Înălţarea Sfintei Cruci, acestea vor dobândi puteri miraculoase.


Ziua Crucii – simbolisticăziua-crucii-7

   Este cea mai veche sărbătoare închinată cinstirii lemnului sfânt. Data de 14 septembrie are o însemnătate aparte în inima oricărui credincios creștin. Și asta pentru că se sărbătorește Ziua Crucii sau, Înălțarea Sfintei Cruci.

  • Sfanta Cruce a fost aflata din porunca Sfintei imparatese Elena, mama Sfantului Imparat Constantin cel Mare. Datorita acesteia s-au gasit pe Golgota trei cruci. Pentru a afla care a fost crucea pe care a fost rastignit Mantuitorul si care sunt crucile talharilor rastigniti odata cu El, patriarhul Macarie le-a spus sa atinga pe rand crucile de o femeie moarta. Femeia a inviat in momentul in care a fost atinsa de cea de-a treia cruce, cea pe care a fost rastignit Hristos.

  • Dupa aceasta minune, Patriarhul a poruncit inaltarea Sfintei Cruci la un loc inalt, de unde sa o poata vedea tot poporul.

     Cand imparatul persan Hosroe a cucerit Ierusalimul, a luat cu el Crucea Domnului in Persia.

         – Sfanta Cruce a ramas aici timp de paisprezece ani, pana cand Hosroe a fost invins de imparatul Heraclie, care a dus sfanta cruce in Ierusalim.

             Sărbătoarea Sfintei Cruci are o semnificaţie mult mai înaltă decât amănuntele în parte legendare istorisite în legătură cu descoperirea făcută de către mama împăratului Constantin, Elena.ziua-crucii-6

   Glorificarea lui Cristos urmează chinului crucii şi antiteza suferinţă – mărire devine fundamentală în opera Răscumpărării. Cristos, în fiinţa sa concretă divină şi umană, se supune de bunăvoie condiţiei de sclav – crucea era tortura rezervată sclavilor – şi umilitorul supliciu este transformat în mărire nepieritoare. Astfel, crucea devine simbolul şi miezul religiei creştine.

  • Inaltarea Sfintei Cruci se serbeaza cu post, pentru ca ea ne aduce aminte de patimile si moartea Mantuitorului.

  • Crucea este unul dintre cele mai importante simboluri creştine, fiind menţionată ca „semnul Fiului Omului”(Matei, 24,30). Sinodul al şaptelea ecumenic( Niceea, 787) a stabilit definitiv că modul de cinstire al Sfintei Cruci să fie asemenea cu cel Sfintelor Icoane, ea reprezentând semnul distinctiv al creştinilor.

  • Creştinii se legitimează închinându-se prin semnul Crucii, rostind „în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh”, încheiând cu cuvântul „Amin” (care se traduce prin „Adevărat” sau „Aşa să fie”).

  • Înainte de Hristos, Crucea era folosită ca element de tortură, pentru răstignire. Conform fostului Mitropolit al Vadului, Feleacului și Clujului, Bartolomeu Anania, Învierea lui Iisus Hristos şi sângele vărsat de acesta pe Cruce au transformat-o în altar şi simbol al biruinţei vieţii asupra morţii.

  • În limba română, cuvântul Cruce provine din latinescul „Crux”.

 

ziua-crucii-4Semnul Crucii, unul dintre riturile cele mai vechi ale Bisericii

  • „Unind cele trei degete mărturisim credinţa noastră în Sfânta Treime, Dumnezeu este Unul în Fiinţă, dar Întreit în Persoane într-o Unitate deplină. Însemnând fruntea cu semnul crucii spunem în numele Tatălui, adică îl mărturisim pe Dumnezeu Tatăl ca principiu, aşa cum fruntea este lăcaşul minţii, tot aşa şi Dumnezeu Tatăl este principiu în Sfânta Treime. Dar Dumnezeu Tatăl a trimis pe Fiul în lume din iubire, însemnăm apoi inima care estre lăcaşul iubirii, coborârea aceasta exprimă tocmai actul Întrupării. Mântuitorul a venit în lume ne-a mântuit, apoi S-a înălţat la ceruri şi a şezut de-a dreapta Tatălui, de aceea noi însemnăm umărul drept, nu umărul stâng. Dumnezeu Tatăl (Mitropolitul Ardealului a rostit aceste cuvinte însemnându-se cu semnul sfintei cruci, ducând mâna la frunte – n.r.) trimiţând pe Fiul în lume care ne-a mântuit (ducând mâna în jos), Fiul S-a înălţat la ceruri şi a şezut de-a dreapta lui Dumnezeu Tatăl (ducând mâna la umărul drept) şi a biruit pe vrăjmaşi (ducând mâna la umărul stâng). Lăsăm mâna în jos şi spunem Amin, adică aşa să fie. Duhul Sfânt ne pecetluieşte nouă umerii noştri care este semnul puterii”, potrivit  ÎPS Părinte Laurențiu, Mitropolitul Ardealului.

    – La Utrenia praznicului Înălţării Sfintei Cruci, a doua mare sărbătoare a anului bisericesc, în mijlocul lăcaşului de cult se scoate Sfânta Cruce. Aceeaşi ceremonie se mai oficiază şi în a treia duminică a Postului Mare.


Înălțarea Sfintei Cruci: Tradiții și obiceiuriziua-crucii-8-600x441

   In calendarul popular aceasta sarbatoare mai poarta si numele de Carstovul Viilor sau Ziua Sarpelui.

  • Daca prima denumire este intalnita mai ales in zona deluroasa si regiunile sudice, marcand inceputul culegerii viilor, cea de-a doua este intalnita in fiecare zona. In popor se crede ca in aceasta zi serpii si alte reptile incep sa mearga in ascunzisurile subterane unde vor hiberna pana in primavara urmatoare.

  • In mediul rural, oamenii inca mai cred faptul ca serpii, inainte de a se retrage, obisnuiesc sa se stranga mai multi la un loc, se incolacesc si formeaza o margica numita „piatra nestemata”, folosita pentru vindecarea tuturor bolilor.

  • Tot in aceasta zi, in zona Bucovinei aveau loc acte ritualice in scop apotropaic sau fertilizator. De exemplu, oamenii atarnau in ramurile pomilor fructiferi in ramurile pomilor neroditori vite de castraveti si cruci de busuioc sfintit, crezand ca, astfel, oamenii se vor bucura de un rod bogat toamna viitoare.

ziua-crucii-3-600x259În popor, aceasta sarbatoare se mai numeste si Ziua Crucii si este considerata data ce vesteste sfarsitul verii si inceputul toamnei. Conform traditiei populare, de ziua Crucii se inchide pamantul, care ia cu sine insectele, reptilele si plantele ce au fost lasate la lumina in primavara.

  • În aceasta zi, preotul sfinteste via si butoaiele de vin, pentru ca si in viitor gospodarul sa se bucure de o recolta bogata. Strugurii din ultima tufa de vie nu trebuie culesi astazi.

    Ei trebuie pastrati ca ofranda pentru pasarile cerului si de aceea se numesc, in limbaj popular, strugurii lui Dumnezeu. in serile culesului, podgorenii fac focuri din vita uscata, in jurul carora petrec cu mancare, bautura si muzica.

De asemenea, pe 14 septembrie, la biserica se sfintesc busuiocul, menta, maghiranul si cimbru, considerate plante magice. Acestea ii apara pe credinciosi de diverse boli, dar vegheaza si asupra pasarilor si animalelor din ograda.ziua-crucii-9

  • In traditia populara, florile de busuioc si frunzele acestuia, dar si menta, maghiranul sau cimbrul sunt plante magice care se sfintesc la biserica. In timpul slujbei acestea se pastreaza langa cruce. Florile de busuioc mai apoi pot alina durerile, migrenele puternice sau chiar si durerile de dinti. La tara, bolnavii de friguri sunt afumati cu crengute de busuioc aprinse. Busuiocul se pune si in vasele cu apa pentru pasari, in perioada epidemiilor.

  • Tot in aceasta zi se pregateste si un leac pentru pomii care nu mai dau roade; gospodarii atarna ramurile de busuioc sfintit in forma cruce si curpeni la biserica. Curpenii sunt tulpini taratoare de castraveti si de pepeni, asteptant ca rodul sa se adune si in acesti fructiferi neroditori.

  • Monedele sfintite in aceasta zi, pastrate in portofel, alaturi de o cruciulita aduc belsug si spor in munca.

  • De asemenea, se spune ca nu este bine sa se manance usturoi, nuci, prune si pestele.

  • Este recomandat sa se tina post negru, aspru, pentru vindecarea sufletului si a trupului.

     ziua-crucii-2Iata care sunt cele mai importante interdictii din ziua Inaltarii Sfintei Cruci, despre care se spune ca trebuie sa le respecti daca vrei sa iti mearga bine!

  • Se spune ca in ziua de Inaltarea Sfintei Cruci se termina vara si incepe, cu adevarat toamna. Popular, se spune ca, daca tuna in aceasta zi, va fi o toamna lunga, iar daca trece un card de ciori, va cadea bruma.

  • Se spune ca in aceasta zi se ascund serpii si ganganiile, caci se pregatesc pentru toamna. Dupa Ziua Crucii nimeni nu mai are voie sa omoare serpi. In aceasta zi, nu se taie lemne, ca sa nu vina serpii in casa.

  • Cine gaseste fragi dupa Ziua Crucii nu trebuie sa ii manance, caci sunt ai mortilor. Se spune ca perele culeze in aceasta zi sunt bune pentru a vindeca afectiunile.

  • Este recomandat sa se tina post negru, aspru, pentru vindecarea sufletului si a trupului.

  • Nu este voie, in ziua Inaltarii Sfintei Cruci, sa se lucreze, pentru a nu atrag primejdiile. Nu se culeg strugurii din ultima tufa de vie, caci se considera o ofranda adusa Domnului, fiind „Strugurii lui Dumnezeu”.

  • Tot de Ziua Crucii credincioşii nu au voie să consume usturoi, nuci, prune sau pepeni, adică acele fructe sau legume ale căror miez se aseamănă cu o cruce.

 

9 Comentarii
  1. Mariana Mantale spune

    Doamne ajută ! Amin

  2. Nelu Drughinel spune
  3. Marga Vulpe spune

    Multumim pt aceasta interesanta si instructiva postare,cred ca tinerii nici nu cunosc sarbatoarea.De aceasta mare sarbatoare elevi se inpartasau !

  4. Rosu Katy spune

    Doamne ajuta si va multumesc ptr invitatie

  5. Vasile Senior Stan spune
  6. Mariana Soponaru spune
  7. Mariana Soponaru spune
  8. Mariana Soponaru spune

    doamne ajuta

  9. Dorin Bolta spune

Lasă un răspuns