14 februarie – Sf. Valentin vs Valentine’s Day(”Lupercalia” modernă)

0

SFÂNTUL VALENTIN – martir

     În calendarul creștin romano-catolic, ziua de 14 februarie, se comemorează şi doi martiri cu numele Valentin. Comemorarea lor a dat numele la o simpatică tradiţie, foarte răspândită în ţările anglo-saxone. Deoarece în Evul Mediu se credea că, în această zi, păsările, simţind apropierea primăverii, începeau să-şi facă cuiburile, s-a considerat că sărbătoarea Sfântului (Sfinţilor) Valentin este începutul redeşteptării anuale la viaţa nouă, deci a iubirii dătătoare de viaţă. Sfântul Valentin a devenit patronul logodnicilor.


Dar care Valentin?

   – Oare preotul din Roma, care a fost martirizat în anul 268?

    – Sau episcopul de Terni, care a avut aceeaşi soartă glorioasă cinci ani mai târziu?

  • Cel dintâi ne este prezentat ca un prieten al împăratului Claudiu Gotul, care l-a interogat personal în cadrul procesului. Răspunsurile limpezi şi convingătoare ale lui Valentin au răscolit şi gândurile împăratului; îndreptându-se către publicul ce era de faţă, a spus: „Ascultaţi vorbele înţelepte ale acestui om”.

    • A fost totuşi condamnat la moarte, deoarece, între timp, l-a convertit la credinţa creştină pe însuşi prefectul Asteriu şi pe toată familia lui. Martirul a fost înmormântat lângă Via Flaminia, unde s-a ridicat şi o biserică dedicată lui.

  • Al doilea Valentin, episcopul de Terni, în timpul unei treceri prin Roma, i-a adus la credinţa creştină pe un filosof renumit, Cratone, şi pe trei tineri ucenici ai săi atenieni; acest zel l-a pus în primejdie de a fi uşor denunţat de către păgâni.

    • Într-adevăr, episcopul a fost denunţat şi adus în faţa tribunalului, care l-a condamnat la moarte prin tăierea capului.

    • Cei trei tineri convertiţi i-au dus trupul neînsufleţit la Terni, unde a fost primit cu mari onoruri de către înfloritoarea comunitate creştină de acolo.

    Valentin este un nume latinesc, format din participiul prezent al verbului valeo – valere  = a se simţi bine, a fi în putere. În lumea anglo-saxonă, numele Valentin este sinonim cu Sweetheart – „îndrăgostiţi”, şi este atribuit felicitării pe care îndrăgostiţii şi-o trimit în ziua de 14 februarie. Creştinul adevărat doreşte să facă din fiecare clipă a vieţii sale o declaraţie de dragoste sinceră faţă de Dumnezeu, izvorul binelui.

FILE DE POVESTE…

      Originea acestei sărbători a îndrăgostiţilor nu este nici astăzi clară, existând doar legendele care înconjoară cu mister această zi şi care îl au în centrul lor pe Sfântul Valentin.

     Una dintre legende spune că Valentin a fost preot în Roma, în secolele II-III. Acesta, în timpul împăratului Claudius al II-lea (268-270), ar fi ajutat tinerii, creştini sau păgâni, să se căsătorească. Împăratul roman era convins că bărbaţii ar fi soldaţi mult mai buni, dacă nu ar fi avut logodnice sau soţii, de aceea a interzis căsătoriile. Tânărul preot, dimpotrivă, susţinea că mariajul este parte din planul lui Dumnezeu şi unul dintre scopurile acestei vieţi. Astfel, a continuat să îi căsătorească pe tineri în secret, în numele iubirii. În momentul în care secretul său a ajuns la urechile împăratului, acesta a fost închis şi condamnat la moarte, fapt care s-a petrecut la 14 februarie 269.

    Aceeaşi legendă spune că Valentin, în timp ce se afla la închisoare, s-a îndrăgostit de fiica paznicului. Înainte de a muri, Valentin i-ar fi trimis acesteia o scrisoare, pe care a semnat-o ”De la al tău Valentin”. De aici a rămas obiceiul de a trimite în această zi mesaje de dragoste. 

     Pe de altă parte, alte legende susţin faptul că această zi este sărbătorită la începutul lunii februarie, deoarece în această perioadă avea loc sărbătoarea romană Lupercalia. Evenimentul se desfăşura în jurul datei de 15 februarie şi cinstea fertilitatea, pe Faunus, zeul roman al agriculturii, dar şi pe Romulus şi Remus, fondatorii Romei. 

     Abia la sfârşitul secolului al V-lea, în anul 496 d.Hr., Papa Gelasius I a decis ca ziua de 14 februarie, când a fost executat Valentin, să-i poarte numele şi să fie dedicată martiriului său. Sfântul Valentin, oficial cunoscut ca Sfântul Valentin al Romei, a existat ca persoană, fiind comemorat la 14 februarie, în calendarul romano-catolic. Martirul a fost înmormântat într-un cimitir de pe Via Flaminia, în zona de nord a Romei, fiind ridicată, atunci, şi o biserică. 

    Deşi spun poveşti diferite, toate legendele care au circulat îl descriu pe Valentin ca pe o figură eroică, devenind în Evul Mediu unul dintre cei mai populari sfinţi în zona anglo-saxonă. Totodată, în aceeaşi perioadă, se credea că ziua de 14 februarie este ziua în care un nou anotimp îşi face simţită prezenţa, natura revenind la viaţă, începând sezonul în care păsările îşi căutau perechea. Această credinţă s-a suprapus peste Ziua Sfântului Valentin, care a devenit ”sfântul patron al îndrăgostiţilor”. 

     Până în jurul anului 1375, când poetul medieval Geoffrey Chaucer a scris în ”Parliament of Foules” despre această zi ca fiind ziua în care ”orice pasăre îşi alege perechea”, celebrări ale acestei sărbători a dragostei nu au fost consemnate niciunde, precizează sursa citată mai sus. 

Nu e nevoie de o zi anume ca sa ne aratam iubirea… pentru ca iubirea trebuie aratata in fiecare zi.

   Un lucru cert, ramane totusi faptul ca, a existat un preot cu numele de Valentin, care a fost executat pentru credinta sa in Dumnezeu.

14 februarie – ziua Sfantului Valentin

    Ziua de 14 februarie a ramas o zi speciala in care il sarbatorim pe Sfantul Valentin. Aceasta se intampla cu o zi inainte de festivalul pagan in care se sarbatorea dragostea.

    In 496 Papa Gelasius schimba Lupercalia de la 15 la 14 februarie in incercarea sa de a stopa aceasta sarbatoare pagana.

  • Biserica intelege ca nu este nimic rau in a sarbatori dragostea, ci doar elementele pagane care aduceau o insulta la adresa divinitatii.

  • Lupercalia s-a sarbatorit in continuare, dar aceasta a ramas marcata ca ziua Sf.Valentin. Astfel, Valentin a inceput sa fie cunoscut ca fiind protectorul indragostitilor.


Lupercalia 
şi Desfrâul Sacru

      Lupercalia (13-15 februarie) – ne poarta in lumea unor serbari ale pu­ri­ficarii si fertilitatii, care se pare ca au stat la baza mult mai renumitei Valentines’ Day.

 

   Legenda spune ca Romulus si Remus, intemeietorii Romei, au fost fiii preotesei Rhea Silvia si ai lui Marte, zeul razboiului. Abandonati, condamnati la moarte si crutati de servitorul ce trebuia sa infaptuiasca crima, sunt gasiti de o lupoaica, ce ii alap­teaza si ii adaposteste intr-o pestera. Acolo au fost descoperiti de un pastor, care-i ia in casa lui si-i creste ca pe pro­priii copii. „Aceasta pestera a fost sa­crariul zeului Luperc si in gaiul ce o inconjoara era altarul cu o statuie a zeului, imbracata numai cu o piele de capra peste umeri. Acest loc se numea Lu­percal. Sotia zeului s-a numit Lu­per­ca si pastorii credeau ca s-a pre­facut in lupoaica, ca sa scape pruncii de moarte.” (At.M. Marienescu)

      Considerata loc sacru al romanilor, pestera (Lupercalus) a devenit locul in care se oficiau ceremoniile, fiecare Lupercalia debutand cu sacrificarea mai multor capre si a unui caine si sfarsind cu un mare banchet („ospatarea de sacrificiu”). Atunci, preotii oficianti numiti lu­perci, cu trupul aproape gol, taiau in fasii pieile animalelor sacrificate, din care isi faceau cingatori si un fel de bice cu care loveau femeile ce le ieseau in cale, inducandu-le prin acest ritual fertilitate si nasteri usoare. „Cur igitur currant, et cur, sic currere mos est,/ Nuda ferant posita corpora veste…? (Dar pentru ce alearga? Si de ce, daca astfel e obiceiul, alearga dezbracati?) Asa se intreba poetul Ovidiu, incercand tot el sa raspunda printr-o legenda potrivit careia Romulus si Remus ar fi fost goi a­tunci cand un pastor le-a strigat: „Alearga, o Romule, caci hotii ti-au furat taurii!”. Tot de la el aflam ca bicele cu care erau lovite femeile in scop purificator si fertilizator se numeau „februa”, de unde a fost preluat mai tarziu numele lunii februa­rie.

„La Lupercalia” –  a fost petrecere desfranata, barbati si indeosebi juni, jumatate imbracati cu pieile de animale sacrificate, jumatate goi, si unsi cu unsori, si imbatati, mergeau in procesiune, si aveau dreptul ca sa necajeasca pe femei fara a putea fi pedepsiti (…) Lupercalia s-a sustinut pana in timpii din urma ai paganismului roman, sub Papa Gelasiu 491-496.” Si de aici pana la Ziua Sfantului Valentin nu a fost decat un pas. Una dintre legende povesteste ca in Roma Antica traia un medic pe nume Valentin, mare vindecator, care credea in Iisus Hristos si in puterea leacurilor sale.

     Multi ani a tot incercat sa tamaduiasca o fata oarba, insa condamnarea la moarte pentru dreapta credinta il face sa-i scrie o scrisoare, pe care i-o trimite prin tatal sau. Ea primeste scrisoarea, o deschide, si atunci se intampla miracolul: vede o minunata floare galbena si un biletel pe care scria „Al tau, Valentin”. Valentin a fost executat in data de 14 februarie 270 i.Hr., iar in anul 496, Papa Gelasius I a desemnat aceasta zi drept Ziua Santului Valentin.

     

    Cartile postale ale dragostei

Mesajele trimise intre cei doi indragostiti in aceasta zi sunt predecesoarele Cartilor postale de Ziua Indragostitilor din zilele noastre. Cartile postale cu dedicatii speciale au aparut de abia in 1780. Ele au avut un mare succes in Germania unde erau numite  cartile prieteniei . 

Cu toate ca nu suntem foarte siguri cine a fost Valentin, aceasta este totusi o zi speciala in care ne putem exprima dragostea fata de cei dragi, mai mult decat de obicei, si nu doar singura zi din an in care sa iubim…

Prima felicitare de Sf. Valentin datează din anul 1415

    Se pare că felicitările de Sf. Valentin au devenit populare încă din Evul Mediu, dar cea mai veche dovadă scrisă a acestui lucru datează din anul 1415: este o poezie compusă de Charles, duce de Orleans, pentru soţia lui, pe când era întemniţat în Turnul Londrei, după ce fusese capturat pe câmpul de luptă, în timpul bătăliei de la Agincourt.

    Astăzi, manuscrisul se află în colecţia Bibliotecii Britanice.

  • Se mai spune că prin 1418-1419, regele Henric al V-lea ar fi angajat un scriitor să-i compună o felicitare de Sf. Valentin prinţesei Catherine of Valois, de care era îndrăgostit şi care ulterior, în 1420, i-a devenit soţie.

  • Ziua Sf. Valentin, ca sărbătoare a iubirii, a devenit populară şi celebrată la scară largă în secolul al XVII-lea. Britanicii au fost printre primii care au îmbrăţişat-o, văzând în trimiterea de felicitări, scrisori sau poezii persoanei iubite modul ideal de a-şi dezvălui – sau întări – sentimentele.

  • Azi, pe lângă Marea Britanie şi SUA, Ziua Îndrăgostiţilor este sărbătoare împământenită în Canada, Mexic, Franţa sau Australia, dar şi restul lumii vine tare din urmă… Pe tot globul, se vând 150 de milioane de felicitări de Sf. Valentin, o cifră-record, depăşită numai de numărul felicitărilor trimise cu ocazia Crăciunului.

 Valentine’s Day pe mapamond

În Vietnam, cuplurile îşi asortează hainele, iar în Japonia, femeile sunt cele care le fac daruri bărbaţilor.

14 februarie îi prinde pe sloveni… pe câmp. Se spune că Sf. Valentin aduce cheile rădăcinilor, iar plantele şi florile încep să crească, aşa că în ziua în care e sărbătorit se dă startul muncii pământului. Aşadar, nimic romantic…

În Japonia, femeile sunt cele care le fac cadouri bărbaţilor pe 14 februarie. E drept că dăruiesc numai ciocolată, iar ciocolata aleasă diferă în funcţie de tipul relaţiei. De exemplu, cea normală e oferită din obligaţie şefilor, colegilor şi prietenilor, iar cea fină, iubitului, logodnicului sau soţului. O lună mai târziu, pe 14 martie, vine rândul bărbaţilor să le întoarcă femeilor din viaţa lor acest favor.

Şi în Coreea de Sud femeile le oferă ciocolată bărbaţilor. Iar ei le dăruiesc femeilor orice, mai puţin ciocolată.

În Finlanda, multe cupluri se logodesc sau se căsătoresc pe 14 februarie, însă această zi e dedicată mai mult prieteniei decât iubirii. Conform tradiţiei, e un prilej de reuniri între amici, care-şi fac cadouri simbolice.

În anumite regiuni din Marea Britanie, în ajunul Sf. Valentin, fetele îşi pun frunze de dafin sub pernă şi mănâncă doar ouă cu sare, crezând că aşa îşi vor visa peste noapte alesul.

În Italia, fetele nemăritate se trezesc dis-de-dimineaţă şi se duc la fereastră. Se spune că primul bărbat pe care-l vor vedea sau unul care seamănă cu el le va deveni soţ în decursul anului.

Bărbaţii din Danemarca le trimit flori şi poezii femeilor de care sunt îndrăgostiţi.

În Franţa, de Sf. Valentin, femeile şi bărbaţii singuri se duceau la cei pe care îi îndrăgeau şi strigau în faţa casei lor. Dacă erau respinşi, reveneau a doua zi şi ardeau pozele persoanelor care nu i-au dorit alături. Între timp, obiceiul a fost interzis.

Lasă un răspuns